Dacă v-ați săturat de viața în carantină, de restricțiile lipsite de logică, de abuzurile nenumărate ale polițiștilor de cartier reprofilat pe vânat băbuțe care ies până la pâine fără patalama la mână, dar, mai ales dacă v-ați săturat de comandantul de la Cotroceni și de prestația sa din ultimele săptămâni vă recomandăm cu căldură un excelent editorial semnat de poetul Mircea Dinescu, spumos ca întotdeauna, în revista „Cațavencii”.
Vă prezentăm textul integral apărut astăzi în „Cațavencii”.
Mehr Licht! (Scrisoarea a II-a)
Domnule Iohannis,
Cînd Bucureștiul a căzut sub ocupația strămoșilor dumneavoastră, în 1916, ordonanțele militare ale feldmareșalului Mackensen nu aveau aerul belicos al celor de azi. Ca să lase aparența unei vieți cît de cît normale, nemții nu au pus lacăte nici băcăniilor, nici grădinilor de vară, nici teatrelor, îngăduindu-le tîrgoveților să meargă după vreascuri prin pădurile de la marginea orașului fără ca ulanii călare să-i înțepe cu sulița în coaste.
Adevărat îi că strămoșii cu pricina le-au rechiziționat bucureștenilor, în plină iarnă, plăpumile, paltoanele îmblănite și clopotele de la biserici, întocmai cum dumneavoastră le-ați confiscat romînilor dreptul la haiducie, punînd potera să bîntuie prin păduri în sfînta zi de 1 Mai. Fără să vreți i-ați făcut o reverență caraghioasă calfei de cizmar care v-a văruit Cotroceniul înainte de ’89 și care în tinerețe, la o petrecere cîmpenească de ziua internațională a celor ce muncesc, a avut curajul să strige lozinci împotriva exploatatorilor burghezo-moșierești, fără a fi luat la șuturi.
Tare mi-e frică acum că nicio calfă de intelectual și nici meșterii societății civile n-or să îndrăznească a mîrîi împotriva ocupantului sibian, că așa e la noi, la români, lumea bună iese în stradă din pricina unei bombonici, nu cînd se închid librăriile și lăcașele de cult.
Alergia dumneavoastră la ideea de grătar să aibă oare legătură cu faptul că am putea defini grătarul ca o fereastră de pușcărie cu gratiile puse pe orizontală, de v-ați decis să arestați mititeii la domiciliu?!
Sigur că e mai sănătos să stăm înghesuiți în sufragerie și să ne mirosim unii pe alții decît răsfirați pe coclauri cu cîinii polițiști pe urma noastră. Pînă mai ieri știam că doar în Columbia umblă armata cu drone pe deasupra pădurilor,să-i vîneze pe cultivatorii de canabis. Iacătă o izbîndă cu adevărat mioritică: prinderea în flagrant a cultivatorilor de mititei, la fel de periculoși ca dealer-ii de marijuana. Și cum nu v-ați săturat să ne ascultați telefoanele, acum ne mai scuipați și cu dronele-n cap, filmîndu-ne privata din curte, ca să aveți sentimentul deplin că ne controlați viața privată.
Printr-o lovitură de maestru ne-ați tras codrul de sub picioare și ați omorît totodată și mitul Mării Negre – unicul vecin al Romîniei cu care nu intrasem încă în conflict. La două mii de ani după ce Caligula a ordonat gărzilor pretoriene să biciuiască valurile oceanului ați pîngărit în sfîrșit Marea Neagră cu copitele și cu balega de cal lăsată pe țărmul pustiu de ulanii lui Vela.
Dacă ați fi avut fler, acum trei luni, ați fi aplicat modelul suedez care-l obseda pe Ion Iliescu în anii ’90 și ne-ați fi scos cu blîndețe din case ca pe niște sparanghelieni ratați ce sîntem, să ne drogăm cu mireasma parcurilor și să ne tămăduim cu razele tatălui nostru ceresc.
În timp ce vă aplecați urechea prezidențială la papagalii slugarnici din Ministerul Sănătății, care repetă la nesfîrșit frazele obosite de care nu vă mai săturați, există medici mai curajoși și cu organul nuanței neafectat de coronavirus, care afirmă că pentru un om sănătos o zi de recluziune echivalează cu fumatul a 15 țigări. Înmulțiți domnule profesor 15 cu 90 ca să aflați cîtă nicotină metafizică au tras în piept milioanele de nefumători români în această perioadă.
Una peste alta, sîntem mîndri că-n lupta cu coronavirusul maghiar ați reușit în cinci minute să repuneți Ardealul pe harta patriei noastre, numai că, vorba unui amic, dacă ne ocupau trupele lui Orbán cel Deștept rămîneam cu pădurile din secuime netăiate, că ungurii, mai ai dracu’ decît noi, l-ar fi ușuit cît ai zice pește pe prietenul dumneavoastră austriac care mănîncă lemn pe pîine, nu doar în ziua de 1Mai.
Ca încheiere, apropo de obsesia dumneavoastră cu intratul în case, v-am ruga, domnule președinte, să cugetați o clipă la ultimele vorbe ale lui Goethe, care voia mai multă lumină, nicidecum mai multe case.
Discussion about this post