Obligat de magistrații Judecătoriei Sectorului 2 să fie obiectiv și să publice un punct de vedere al primarului de la Sectorul 4, Daniel Băluță, Cătălin Tolontan are o reacție virulentă la adresa judecătorului și pe lângă faptul că-i critică în termeni duri decizia, afirmă public despre acesta că nici în România din vremea comunismului n-ar fi fost posibil ca un ziar să fie „pedepsit”. Cu alte cuvinte, justiția e bună doar când decide în favoarea sa.
Coordonatorul editorial al ziarului Libertatea n-a uitat decizia judecătorească din urmă cu o săptămână, când un magistrat i-a pus în așteptare operațiunea de compromitere a primarului Daniel Băluță. Jurnalistul, care se prezintă public ca fiind unul dintre cei mai importanți apărători ai adevărului, întoarce acum pe toate fețele sentința și efectiv critică modul de gândire al judecătorului. Nu se oprește însă aici și, din condei, lasă iarăși senzația că procesul ar fi fost pierdut nu pentru că el și colegii săi de la Libertatea au greșit intenționat sau nu, ci pentru că magistratul n-ar știi carte! „Judecătoarea care a pedepsit Libertatea la cererea primarului Băluță a motivat cu legislația audiovizuală, care nu se aplică presei scrise”, titrează Tolontan în ziarul deținut trustului elvețian Ringier AG, pe care îl implică din nou în războiul parcă personal pe care îl poată împotriva edilului de la sectorul 4. Acesta continuă și face referi dure la modul în care judecătorul din procesul cu Daniel Băluță și-a motivat sentința, considerându-l mai rău decât normele aplicabile presei în vremea comunismului. „Judecătoarea (…) consideră că poziția autorităților trebuie publicată indiferent ce conține aceasta. Nici Legea Presei din Republica Socialistă România nu impunea așa ceva”, mai scrie Tolontan pentru a se victimiza, lucru pe care, cel puțin pe Facebook, l-a și reușit. Cei mai mulți dintre cei care îl urmăresc au susținut în cor că judecătoarea fie „este pe mână cu PSD”, fie „coruptă”, fie că n-ar avea destulă școală. A încercat totuși, timid, să reacționeze, susținând că nu trebuie „certată” toată breasla magistraților, însă răul a fost făcut. Publicându-i numele în contextul amintit, angajatul Ringier AG n-a făcut altceva decât s-o urecheze pe judecătoare și să arunce cu noroi în reputația acesteia, doar pentru simplul fapt că aceasta a „îndrăznit” să decidă altfel decât în favoarea așa-zișilor investigatori de la Libertatea.
Discussion about this post