De când a fost semnat în 2013 așa-numitul „Acord de la Bruxelles” – primul document privind principiile normalizării relațiilor dintre Serbia și fosta sa provincie, cele două părți au continuat să se uite peste umerii celeilalte cu neîncredere și neliniște. Incidentele și provocările din ultimii șapte ani au arătat că ambele părți sunt departe de a fi gata să accepte un compromis asupra statutului final al Kosovo. Între timp, dintr-o combinație de disperare și ambiție politică, vechea idee de schimb teritorial a renăscut.
Această abordare contravine flagrant cu principiile multiculturalismului creionate în planul pentru Kosovo din 2007, elaborat de diplomatul finlandez al ONU, Martti Ahtisaari și, de asemenea, cu opoziția comunității internaționale față de partițiile etnice, în special în Balcanii încă volatili.
În ciuda acestui fapt, în ultimii trei ani, ideea schimburilor teritoriale a fost promovată timid atât de președintele sârb Aleksandar Vucici, cât și de omologul său kosovar, Hashim Thaci. Au venit chiar cu un eufemism mai palpitant, și anume „corecția frontierei”, conceput să-l prezinte ca o întrebare pur tehnică. Ambele guverne au făcut un pas discret spre o redesenare granițelor.
Deși, inițial, ideea schimburilor teritoriale a fost respinsă de experți și de comunitatea internațională ca o deschidere a proverbialei Cutii a Pandorei de litigii etnice și teritoriale balcanice nesoluționate, opiniile s-au schimbat în ultimii ani. Acest lucru s-a petrecut în cercurile diplomatice atât în UE, cât și mai mult în SUA, în principal din cauza lipsei de progrese factuale în actualele negocieri conduse de UE.
În ultimele luni, disputele dintre SUA și UE cu privire la Kosovo s-au accentuat, inflamate de acuzaţiile potrivit cărora trimisul special al președintelui american Donald Trump cu privire la disputa Serbia-Kosovo, Richard Grenell, a ajutat la răsturnarea ultimului guvern kosovar, condus de Albin Kurti, în principal pentru că s-a opus vocal unei schimbului teritorial.
Pe de altă parte, UE a menținut o poziție neclintită împotriva schimbărilor de frontieră pe o argumentaţie etnică. O scrisoare comună a ambasadorilor francez și german a făcut recent apel la reluarea dialogului între Belgrad și Pristina.
Nici Grenell, nici reprezentantul special al UE pentru dialogul Belgrad-Pristina, slovacul Miroslav Lajcak, nu au fost dispuși să comenteze pozițiile lor față de schimburile teritoriale sau cooperarea UE și SUA în această privință.
În ambele tabere, la Bruxelles şi Washington, se crede în continuarea că o creionare a hărților pe liniile etnice din Balcani nu va rezolva niciuna dintre problemele reale – și riscă să redeschidă alte conflicte etnice și teritoriale în Balcani și în alte părți.