În urmă cu aproape trei luni, ziarul francez Valeurs Actuelles publica o analiză atentă a legăturilor dintre miliardarul „filantrop” George Soroș și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, arătând cu exactitate cum afectează această așa-zisă convenție imparțială aproape fiecare țară din Europa (și nu numai).
În articolul său, „Cum a infiltrat George Soros Curtea Europeană a Drepturilor Omului”, jurnalistul Bastien Lejeune spune așa:
„Austria, Grecia și Italia au fost forțate să legalizeze uniunile homosexuale, Polonia este somată să favorizeze avorturile, Franța este obligată să autorizeze schimbarea sexului în acte (certificatul de naștere), Ungaria este constrânsă să renunțe la pedeapsa cu închisoarea pe viață, Rusia e sancționată pentru că a condamnat activistele feministe punk Pussy Riot, Austria trebuie să legalizeze adopția pentru cuplurile homosexuale; iar în Grecia este adoptată Șaria (legea islamică).
Lucruri fără legătură între ele? Din contră. De fiecare dată, este vorba de o decizie a Curții Europene a Drepturilor Omului, care dictează legea într-o țară europeană. De fiecare dată, un ONG legat de rețeaua Fundației pentru o Societate a Deschisă a lui George Soros este la mijloc. De fiecare dată, unul dintre magistrații CEDO care se pronunță în asemenea cazuri este un fost colaborator al fundației lui Soros sau este afiliat la aceasta. De fiecare dată, sentința are marca lui George Soros.”
Analiza intră apoi în motivația lui Soroș, explicând că miliardarul urmărește să fie un lider fără de stat, să conducă aceste țări din umbră, fără a le fi președinte sau lider politic în acte. George Soroș a vorbit de nenumărate ori despre această viziune a sa și investește anual miliarde de dolari din averea sa proprie și personală în mai multe proiecte europene care au în vizor distrugerea instituției familiei și a sentimentului de naționalism al poporului respectiv.
ONG-urile lui Soros își aleg cazurile strategic, atunci când acestea au potențialul de a produce schimbari majore în țara și societatea vizate.
„Un exemplu. Iulie 2006: o mamă din Italia sesizează CEDO pentru a se opune prezenței crucilor în sălile de clasă din școlile italiene. Decizia CEDO – crucile trebuie să dispară. Statul italian nu renunță la luptă, face recurs și în 2011 obține o decizie favorabilă (reprezentantul Italiei a fost Puppinck). A fost o înfrângere pentru Soros, pentru moment.
Un alt exemplu. În 2013, presa britanică, plecând de la dezvăluirile lui Edward Snowden, arată că guvernul și-a spionat masiv cetățenii. Cazul ajunge la CEDO, susținut de 14 ONG-uri, dintre care 10 sunt finanțate de Soros – o adevărată artilerie grea: Fundația Helsinki pentru Drepturile Omului, Open Society Justice Initaitive, Human Rights Watch. Guvernul britanic s-a apărat și încă se mai apară; verdictul nu a fost dat încă. Din cei 17 judecători care s-au ocupat până acum de acest caz, șase au legături directe cu rețeaua ONG a lui Soros.”
Citatul de mai sus a fost tradus în publicația Cotidianul, unde puteți citi întregul articol din Valeurs Actuelles. Alternativ, îl puteți citi în original, însă publicația franceză vă cere să vă faceți cont pe website-ul lor.