Din pruncie am fost vaccinat. Nu m-am putut opune. Nici eu, nici părinţii mei. Aşa au fost timpurile, asta era metoda de luptă contra maladiilor eradicate. Şi acum am însemnul unui astfel de vaccin din pruncie pe braţ. Lupta cu microbii, bacteriile, bacilii, viruşii a evoluat. În aceste zile toţi vorbesc de un vaccin anti-coronavirus ca despre un antidot al speranţei. Arsenalul medicamentelor s-a diversificat, dar într-un război nici adversarul nu şomează. Şi maladiile au ţinut pasul cu vremurile. Eficacitatea vaccinurilor ca atare a devenit îndoielnică. Eu însumi, am făcut în ultimii ani gripă sezonieră, deşi m-am vaccinat la fiecare început de iarnă.
Dar, de la un timp, pe lângă buna intenţie de a preveni (care nu este un demers sigur şi verificat!) s-a insinuat şi ideile materializate (ca şi viruşii scăpaţi de sub controlul minţilor bolnave ce vor să şi-i facă aliaţi în visate războaie mondiale biologice de supremaţie, hegemonie, dictat, exploatare!) în demersuri paralele de… contaminare colectivă şi, de ce nu, de cipare globală a indivizilor. Totul sub masca (obiect indispensabil şi la modă azi, ca-ntr-un teatru absurd sau într-un carnaval al ascunzişurilor) beneficienţei omenirii şi prevenţiei îmbolnăvirilor. Pe de altă parte, fruntaşi ai structurilor de forţă mondială (mai mult sau mai puţin oculte) lansează ideea maltusiană (spartană, dacă nu cumva nazistă) a împuţinării lumii, Terra depăşind pragul de suportabilitate (hrănire, adăpost, şcolire) la care s-a ajuns, mai ales că dă o mână de ajutor şi poluarea, încălzirea globală, cursa înarmărilor, natura dezlănţuită, secătuirea resurselor, ameninţările cosmice.
Discussion about this post