Este o poezie rară adaptată de Tudor Gheorghe după cea a lui Romulus Vulpescu. O sămânță din naționalismul pe care ar trebui să începem să îl sădim, să ne pese mai mult de noi și ce e în jurul nostru.
Vă las să ascultați, iar în timp ce frumos recită Tudor Gheorghe, aveți timp să citiți versurile.
Ascultă străine,
Ascultă vecine,
Ascultă-mă bine!
De foame adus
Tăcut la-nceput
În casă la mine
Å¢i-am scos și ți-am pus
Din tot ce-am avut
Și pâine și sare
Și laptele muls
Cald, alb în șistare
Pe masă la mine!
De sete supus
Ai vrut de băut
Pe masă la mine
Å¢i-am scos și ți-am pus
În cană de lut
Și vin și licoare
Și dulcele must
Fierbând în ulcioare
În casă la mine!
De trudă răpus
Căzut ai zăcut
În casă la mine
Å¢i-am scos și ți-am pus
Curat așternut
Și ierburi și floare
Și piele de urs
Tâlhar de mioare
În casă la mine!
Și nu te-ai mai dus
Tribut mi-ai cerut
Pe masă la mine
M-ai scos și mi-ai spus
Aici m-am născut
Sunt mare și tare
Credeai că m-ai smuls
Punându-mă-n fiare
Din tot ce-i la mine?
Ascultă străine,
Ascultă vecine,
Ascultă-mă bine!
La mine la prag
A fost vălmășag
De haite cu steag
Ca valul s-au spart
Zbătură-se-n ștreang
În pulbere zac
La mine la curți
Veneau lacomi mulți
Mai mari, mai temuți
De-un cap sunt mai scurți
La mine la porți
E rânjet de colți
E pleznet de glonț
E umblet de hoți
Se spulberă toți
Sub brazda mea morți
Asculte oricine,
Asculte-mă bine!
Ascultă străine
În numele meu
N-are loc viclenia
În numele meu
Am topit omenia
Dar tu seama ține străine
Că-n numele meu
Înflorit cum e ea
Mai e și mînia!!!