Începând cu luna aceasta, teatrele din toată țara vor relua reprezentațiile, însă numai cele care dispun de un spațiu îngrădit în aer liber – conform reglementărilor în vigoare cu privire la combaterea pandemiei de SARS CoV-2. Spectacolele nu se vor putea desfășura cu un număr mai mare de 500 de spectatori, iar aceștia vor fi termoscanați la intrare, dezinfectați pe mâini și obligați să poarte mască pe toată durata reprezentației, fiind așezați la 2 metri distanță unul față de celălalt.
În București, printre locațiile în care iubitorii teatrului se vor putea bucura din nou de spectacole, se numără: Amfiteatrul TNB – care pune în vânzare doar 60 de bilete pentru fiecare spectacol, capacitatea amfiteatrului fiind de 300 de locuri; Grădina de vară Herăstrău a teatrului Constantin Tănase – cu 2500 de locuri, din care se vor putea ocupa mai puțin de un sfert; Grădina Casei Filipescu-Cesianu din Calea Victoriei, Grădina Muzeului Național al Literaturii Române – spectacole susținute de Teatrul Dramaturgilor Români.
Timp de aproape patru luni, actorii români au rămas, ca și alți profesioniști din celelalte domenii, fără loc de muncă și practic, fără un mijloc de a-și câștiga existența. Noi ceilalți, spectatorii împătimiți, am tânjit foarte mult după bucuria vizionării unei piese de teatru „pe viu”, ci nu în online, așa cum unele teatre și actori ai acestora s-au străduit benevol să ne umple golul, filmând din propriile case scurte piese pentru spațiul virtual. Actului teatral îi este menit să se întâmple în direct, să te bucure în momentul prezent și să respiri același aer cu actorii pentru a le simți vibrația talentului și pasiunea cu care își fac profesia.
Poate că dragii noștri OUG-iști nu cred, nu știu sau oricum nu sunt interesaţi de acest aspect, dar mulți dintre noi suntem dornici să mergem la teatru. Din proprie experiență pot spune că sălile de teatru sunt arhipline, indiferent că vorbim de o zi de marți sau duminică – fie că e vorba de sala Studio a TNB-ului sau de sala ceva mai mică a Teatrului Act (teatru privat), oameni de toate vârstele umplu aceste săli de spectacol. Într-o seară am avut bilet la piesa „Eu dau banul, eu dau ora exactă!” la Sala Dalles și fiind un spectacol atât de preferat de public s-au suplimentat locurile cu scaune din plastic, nimeni nu a avut nimic de zis – oamenii voiau atât de tare să vadă piesa, încât nu mai conta pe ce erau așezați.
Așadar, nu numai actorii au nevoie de teatre – pentru că pe lângă faptul că actoria este pasiunea lor, din asta trăiesc, dar și noi – publicul, avem nevoie de ei pentru a ne înfrumuseța cotidianul. Iar această profesie ar fi trebuit tratată de aleșii noștri pandemiști cu același interes cu care le-au tratat și pe celelalte. Iată că actorii au rămas printre ultimii profesioniști cărora li s-a îngăduit să-și reia activitatea.
Însă și această reluare a activității va avea loc cu limite – mai mulți manageri de teatre (Constantin Cotimanis – Dir. Teatrului „Al. Davila” din Piteşti , Marius Bodochi – Dir. Teatrului Dramaturgilor Români din Bucureşti, Mihaela Rus – Dir. Teatrului „T. Caragiu” din Ploieşti şi Cristian Şofron – Dir. Teatrului Odeon din Bucureşti) au reclamat într-o transmisiune în direct care a avut loc pe pagina de Facebook a Fundației Geo Barton – faptul că nu toate piesele din repertoriile teatrelor pe care le conduc pot fi adaptate și puse în scenă în aer liber. Managerul de la Ploiești a spus chiar că din 21 de piese ale secției de teatru dramatic, doar trei pot fi adaptate în aer liber.
Toate aceste improvizații și adaptări pe care actorii sunt nevoiți să le facă vor avea loc doar dacă vor fi favorabile condițiile meteo. Prin urmare, ne întrebăm ce se va întâmpla la toamnă, când nimic nu va mai fi posibil. Vom fi oare lăsați în sălile de teatru sau vom merge să ne luăm porția de cultură din sălile de jocuri de noroc?
(un text de Luana Tiasimna)
Discussion about this post