Într-o vreme în care forțele întunericului progresist dau asaltul pentru distrugerea identității naționale, Neamul Românesc trebuie să se strângă mai aproape ca niciodată în jurul valorilor noastre naționale. Luni este o zi tristă, ziua în care comemorăm 131 de ani de când Luceafărul poeziei românește a urcat pe bolta cerească de unde veghează asupra neamului pe care l-a iubit atât de mult.
În timp ce majoritatea politicienilor sunt ocupați cu certuri sterile cu puternic iz electoral, Partidul Neamul Românesc cinstește cum se cuvine amintirea lui Mihai Eminescu, în inima Moldovei, la Iași. Evenimentul de comemorare a poetului nepereche organizat de filiala județeană Iași a Partidului Neamul Românesc va avea loc începând cu ora 16, în fața bustului lui Mihai Eminescu din Copou.
Partidul Neamul Românesc a ținut să organizeze această manifestare pentru că Mihai Eminescu are un loc special în inimile membrilor săi, uniți sub deviza acestei formațiuni – „Sunt român și punctum!”, cuvinte preluate din discursul rostit de poet cu ocazia primului Congres al Studenților Români de la Putna, din 25 mai 1871. Vorbele rostite atunci de Eminescu reflectă cel mai bine crezul unui partid care pune interesele Neamului Românesc mai presus de orice doctrină mincinoasă importată de pe afară.
„Nu cu fraze şi măguliri, nu cu garde naţionale de florile mărului se iubeşte şi se creşte naţia adevărată. Noi o iubim aşa cum este, cum a făcut-o Dumnezeu, cum a ajuns prin suferinţele seculare până în zilele noastre. O iubim sans-phrase; o iubim fără a-i cere nimic în schimb, nici chiar încrederea ei, atât de lesne de indus în eroare, nici chiar iubirea, înădită azi la lucruri străine şi la oameni străini.
Noi susţinem că poporul românesc nu se va putea dezvolta ca popor românesc decît păstrînd, drept baze pentru dezvoltarea sa, tradiţiile sale istorice astfel cum ele s-au stabilit în curgerea vremilor; cel ce e de o altă părere, s-o spună ţării!
Suntem români şi punctum.
Noi susţinem că e mai bine să înaintăm încet, dar păstrînd firea noastră românească, decît să mergem repede înainte, dezbrăcîndu-ne de dînsa prin străine legi şi străine obiceiuri…
Nu e permis nimănui a fi stăpân în casă noastră, decât în marginile în care noi îi dăm ospeţie. Dacă naţia românească ar fi silită să piardă o luptă, va pierde-o, dar nimeni, fie acela oricine, să n’aibă dreptul a zice c’am suferit cu supunere orice măsură i-a trecut prin minte să ne impună.
Noi am zis de la început că nu există compensaţii pentru Basarabia, precum nu există niciodată vro plata pentru o palmă măcar din pământul patriei.
Aceste sunt lucruri sfinte, cari se pierd sau se câştigă prin împrejurări istorice, dar nici se vînd, nici se cumpără, nici se schimbă.
Eu las lumea ce merge deja, că să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele ţării e creşterea morală a generaţiunii tinere şi a generaţiunii ce va veni. Nu caut adepţi la ideea întâi, dar la cea de-a două sufletul meu ţine cum ţine la el însuşi.
Crist a învins cu litera de aur a adevărului şi a iubirei, Ştefan cu spada cea de flăcări a dreptului. Unul a fost libertatea, celălalt apărătorul evanghelului ei. Vom depune deci o urnă de argint pe mormântul lui Ştefan, pe mormântul creştinului pios, al românului mare.”
Discussion about this post