Este deja un truism faptul că, după ce se va încheia criza internaţională creată de pandemia cu virusul SARS CoV-2, lumea se va schimba. Această schimbare va fi rapidă, aşa cum s-a văzut în istorie doar în perioada de după războaiele mondiale. A încerca acum o prezentare exhaustivă a lumii de după criza pandemică, ar fi un demers hazardat şi inutil. Orice analiză pertinentă nu poate să prezinte o posibilă realitate decât parţial, pe domenii de interes şi/sau pe zone geografice.
Modificările vor fi în domeniul:
· politic prin alegerea unor noi metode de organizare a societăţii. Democraţia iliberală va continua, probabil, să câştige teren continuând tendinţa din ultimii 3-4 ani. Nu trebuie uitat faptul că statele non liberale au depăşit în anul 2019, pentru prima dată, 50% din statele lumii. Probabil nu vom vedea multe state care să renunţe complet la democraţia liberală dar, aproape sigur, multe ajustări la principiile acesteia, acceptate pe timpul pandemiei, vor continua să se păstreze.
Pe timpul crizei s-a observat că populaţia din anumite ţări nu respectă în totalitate reglementările impuse de guvernele acelor state. Neacceptarea acestora a dus la impuneri care sunt specifice numai statelor cu regimuri totalitare. Folosirea instituţiilor de forţă ale statului a fost cea mai eficientă metodă de impunere a restricţiilor. S-a aplicat principiul potrivit căruia, acolo unde educaţia lipseşte, disciplinizarea populaţiei este singura alternativă. Aceasta a dus la greşita părere că autoritarismul ar fi viitoarea modalitate de guvernare. Este evident că sunt necesare modificări politice ale principiilor de guvernare a statelor. Renunţarea însă la democraţia liberală ar fi cea mai mare greşeală pe care face-o unele state democratice.
· Social – prin totala sau parţiala menţinere a libertăţilor democratice. Europa este, categoric, una din zonele cele mai afectate de pandemie. Densitatea mare a populaţiei şi distanţele relativ mici dintre state au dus la o rapidă transmitere a virusului SARS CoV-2 în toate ţările europene. Globalizarea a permis participarea comună a populaţiei statelor europene, la realizarea produsului naţional ceea ce a dus la un mix al populaţiei europene într-o zonă practic fără frontiere pentru circulaţia populaţiei. Criza pandemică a dus la limitarea sau chiar interzicerea acestor deplasări, nu numai pe teritoriul european dar şi către/din alte destinaţii. Cu unele restricţii legate de împiedicarea răspândirea unor posibili viruşi ( nu numai SARS CoV-2) aceste viitoare, posibile, limitări de deplasare ar putea avea aplicabilitate globală.
Pentru controlul circulaţiei persoanelor, care ar putea să răspândească virusul, au fost utilizate şi sistemele automate de supraveghere folosite, până acum, în lupta antiterorism. În perioada de criză, aceste sisteme au fost extinse şi îmbunătăţite pentru monitorizarea persoanelor sau zonelor unde s-a impus carantina. Deşi tentaţia serviciilor de informaţii ar fi de a extinde utilizarea sistemelor de supraveghere şi monitorizarea unei părţi a populaţiei şi în perioada post criză, comisiile de specialitate ale parlamentelor statelor democratice vor trebui să supravegheze modul lor de folosire.
Măsurile restrictive care se iau în perioada crizei cu COVID-19 nu au provocat, până acum, mişcări sociale. Pe măsură ce criza pandemică se apropie de finalizare este posibil să apară şi aceste mişcări sociale, nu din cauza restricţiilor impuse cât, mai ales, datorită crizei economice ce va urma şi care se simte deja la nivelul unor comunităţi defavorizate. Pierderea locurilor de muncă şi lipsa mijloacelor financiare minime pentru asigurarea traiului zilnic, vor genera, probabil, mişcări sociale majore. Acestea vor încerca, probabil, răsturnarea unor guverne care vor fi considerate ţapul ispăşitor al lipsei de resurse.
Nemulţumirile sociale vor stimula acţiunea mişcărilor populiste şi naţionaliste care se vor căţăra pe valul de atitudine antiguvernamentală încercând înlăturarea conducerii statelor. Această atitudine malignă ar putea genera haos, astfel încât criza pandemică va duce la criză economică şi de aici la criză politică. Haosul ce va urma va genera consecinţe dezastruoase. Atât criza economică cât şi cea politică pot fi prevenite prin acţiuni ale guvernelor care vor conştientiza situaţia, o vor analiza şi vor aplica un plan, în etape, care să permită acţiuni calme dar ferme şi mai ales anticipative. Având în vedere faptul că această stare de contestare internă este „ideală” pentru manifestările antinaţionale de sorginte internă sau externă, Serviciile Naţionale de Informaţii trebuie să pună la dispoziţia structurilor decizionale informaţii anticipative care să permită luarea de măsuri eficiente.
Analiza statistică a rezultatelor persoanelor infectate cu SARS-CoV 2 ca şi numărul redus de personal medical asociate cu viteza rapidă de reacţie duc la neglijenţe în ceea ce priveşte protecţia datelor personale, cu consecinţe ce afectează siguranţa cetăţeanului. Nu se va renunţa, probabil, la sistemul GDPR dar se vor găsi soluţii de creştere a operativităţii acestuia.
Probabil că se va schimba comportamentul social al întregii populaţii. Regula distanţei fizice şi sociale, lipsa strângerilor de mâinilor şi a îmbrăţişărilor între prieteni, permanentizarea purtării măştii şi a mânuşilor de protecţie, ar fi numai câteva dintre acestea.
· Economic, prin acţiuni ce urmăresc prevenirea folosirii noilor vulnerabilităţi economice ale statelor. Luarea măsurilor generale de izolare a persoanelor, extinderea modului de lucru de acasă chiar şi acolo unde acesta n-ar fi fost indicat, închiderea unor întreprinderi datorită scăderii pieţei de desfacere, introducerea şomajului tehnic, forţarea unor firme să-şi schimbe total profilul de fabricaţie pentru a rezista pe piaţă având ca efecte concedierea unor specialişti, etc. au dus la o evidentă reducere ai parametrilor economici ai statelor. Este evident faptul că această criză pandemică va fi urmată de o criză economică. O tendinţă de reducere a performanţelor economice ale statelor se manifesta de fapt, chiar şi înainte de criza Covid-19. Efectele pandemiei au accelerat acest proces astfel încât ceea ce era o tendinţă sau o avertizare, acum a devenit o certitudine, ale cărei consecinţe nu pot fi, deocamdată anticipate. În general statele nu vor putea evita această criză, dar, cu o atitudine pro-activă vor putea găsi soluţii pentru atenuarea ei. Întrucât întreaga Uniune Europeană va fi ameninţată de criza economică, solidaritatea europeană este esenţială pentru salvarea statelor continentului. Comisia Europeană a anunţat deja un pachet financiar consistent în sprijinul reducerii consecinţelor crizei economice. Adevărata solidaritate europeană se va vedea, însă, în modul de repartiţie a fondurilor
· Securitatea europeană este un obiectiv esenţial în perioada post-criză.
Este o perioadă în care statele Uniunii Europene sunt vulnerabile din punct de vedere economic, politic şi social. China şi Rusia vor încerca, probabil, să profite de această situaţie în atingerea obiectivelor politice.
Pe timpul agravării consecinţelor epidemiei Covid-19 în China, pentru diminuarea pierderilor, o serie de companii europene care operau pe teritoriul Chinei au scăzut cotaţiile acţiunilor în vederea atenuării pierderilor legate de criză. Acestea au fost cumpărate de statul chinez, acesta realizând, indirect, naţionalizarea capitalul european investit în China. Când pandemia s-a extins în Europa, unele întreprinderi europene care au suferit de pe urma crizei au început şi ele, scăderea cotaţiilor la bursă a acţiunilor. Primii ofertanţi au fost companiile private sau de stat chineze. Văzând pericolul preluării parţiale de către China a controlului economiei europene, d-na. Ursula von der Leyen, preşedinta Comisiei Europene a recomandat guvernelor să cumpere acţiunile scoase la vânzare de către companiile europene. Ca şi în China această acţiune este tot o naţionalizare, dar, de data aceasta în folosul firmelor, având, probabil, un caracter temporar. Pentru atingerea acestor obiective ca şi pentru colectarea de informaţii privind cercetările europene în domeniul virusului SARS CoV-2, China şi-a intensificat activităţile de spionaj în Europa. Modul predilect de acţiune este cel având ca ţintă familiile, nepregătite contrainformativ, ale unor persoane de decizie din ţările vizate, urmat de şantaj şi de aici exploatarea informativă a acestora sau a impunerii unor decizii.
Securitatea militară a statelor europene este afectată prin îmbolnăvirea unui număr ridicat de militari şi scoaterea lor din circuitul profesional pentru cel puţin 60 de zile. Acesta este motivul pentru care singurul portavion cu propulsie nucleară din statele Uniunii Europene, Charles de Gaulle, a devenit inoperabil scăzând capacitatea de apărare a ţărilor Uniunii. Vulnerabilizarea în domeniul securităţii a statelor europene va apărea şi prin posibila revizuire, în scădere, a bugetelor militare.
Lipsa participării militarilor NATO la exerciţiile naţionale şi internaţionale din prima jumătate a anului au afectat nivelul de pregătire al armatelor, creându-se astfel o nouă vulnerabilitate de securitate europeană. Posibilele revizuiri, în scădere, ale bugetelor militare vor periclita funcţionarea unui domeniu deja sub-finanţat.
Dezinformarea este în mâna agresorilor mediatici. Aceştia folosesc fake news ca principal mijloc de manipulare nu numai a maselor dar şi a unor decidenţi. Agresiunea informatică este aplicată, pe scară largă, în această perioadă când întreaga populaţie este marcată psihic de ceea ce vede la televizor sau citeşte pe internet.
Lumea post coronavirus, probabil, nu va mai fi aşa cum a fost înainte de pandemie. Depinde însă de politica proactivă a guvernelor statelor, pentru ca ea să fie, după refacere, chiar mai bună decât a fost.
Discussion about this post