La începutul epidemiei, printr-o serie de texte de dezinformare despre exercițiul său militar Defender-Europa 2020, NATO a fost înfățișată ca potențial invadator al Europei. Aparent, americanii au profitat de momentul declanşării isteriei Sars-Cov2 ca trupele sale să aterizeze pe solul european și, cu această ocazie, să răspândească virusulul. Asistența pe care NATO a trimis-o membrilor săi prin diferite mecanisme a fost, pe bună dreptate, ridiculizată și redusă la minimum. În afară de narațiunea „invaziei” care se ocupă de regulă cu povești despre NATO, Statele Unite au avut parte de articole de propagandă interesante în spațiul de (dez)informare al Europei de Est şi al Balcanilor de Vest în timpul „pandemiei”. Pe lângă relatările obișnuite şi fireşti anti-SUA, am asistat la un moment nou, deoarece SUA în sine a devenit o importantă sursă de dezinformare.
După discursul psihotic al lui Donald Trump, dezinformarea cu privire la cloroquina ca terapie pentru COVID-19 a dominat spațiul media timp de săptămâni și a fost dezbătută pe larg şi teoria despre injectarea dezinfectanților. Cu materialul clientului.
Un studiu publicat de Institutul Republican Internațional, IRI, realizat chiar înainte ca coronavirusul să ajungă în Europa de Est şi Balcanii de Vest, a arătat că, în ciuda celor mai bune eforturi ale Chinei și Rusiei de a exercita mai multă influență în Balcanii de Vest, multe părți interesate regionale își văd în continuare interesele ca fiind situate în Vest, înspre Comisia Europeană şi NATO. Poate fi interesant de văzut în cercetările viitoare dacă comunicările din timpul pandemiei au schimbat această constatare și dacă jucătorii geopolitici menționați au reușit să își îndeplinească obiectivele.
Mână în mână cu pandemia coronavirusului, Europa de Est şi Balcanii de Vest au fost lovite de ceea ce s-ar putea numi o „infodemie” de dezinformare. Nu este nimic neobișnuit; același lucru s-a întâmplat cu întreaga lume. Cu toții am asistat la sosirea în provinciile noastre îndepărtate de traduceri simple sau, în cel mai bun caz, de adaptări locale, de teorii ale conspirației cu privire la originea și transmiterea coronavirusului și la o supra-abundență a dezinformării cu privire la prevenirea și tratamentul acestuia.
Cu toate acestea, în primele săptămâni ale pandemiei din Europa de Est şi Balcani, narațiunile incitatoare emise de suspecții de serviciu au început deja să iasă în evidență, invitând la o concluzie: virusul devenea o armă geopolitică. Obiectivele politice cunoscute ale actorilor regionali și mondiali au fost adaptate la circumstanțe noi, iar comunicarea lor către diferite audiențe nu s-a oprit la timp. Agenții de dezinformare notorii și-au „reambalat” relatările antidemocratice și antioccidentale familiare și le-au adaptat situației cauzate de coronavirus. Virusul este originar din China, iar la începutul pandemiei, mass-media din Europa de Est a înfățișat țara prin lentila rasismului și a discriminării. Am văzut imagini ale unei Chine reprezentată în fotografii adesea false ale piețelor murdare și de obiceiurile alimentare care se presupune că erau străine de contextele noastre culturale. Tabloidele regionale susțineau că virusul a fost importat în capitala modei italiene Milano de către „forță de muncă ieftină” chineză, în timp ce populiștii locali foloseau chinezii pentru a speria oamenii și pentru a solicita închiderea frontierelor. S-a ajuns la situaţii în care turiştii asiatici purtau inscripţii cu mesajul: „I am not from China”, în Italia, Franţa, dar şi pe coasta dalmată.
Paradigma în care China este percepută după declanşarea scandalului pangolinian merită o atenție deosebită, având în vedere felul în care, în perioada acestei pandemii, a punctat considerabil în propriul său interes. În pofida oprobriului, China s-a ocupat rapid de gestionarea epidemiei pe teritoriul său, precum și de gestionarea imaginii sale publice pe tot globul. Miracolul chinezesc era așteptat să se întâmple. Relatările despre intervalele de timp incredibil de scurte în care China a reușit să echipeze sau să construiască spitale întregi pentru pacienții cu COVID-19 au fost, între timp, uitate de mainstream media. Ajutorul chinez pentru restul lumii a început și el. Au fost publicate imagini cu cantități mari de echipamente medicale și echipe medicale care sosiseră din China în Italia, al cărei sistem de sănătate aproape că s-a prăbușit sub pandemie. S-au scris, din nou, mii de articole despre minunile medicinei chineze, tratamentele sale și capacitatea sa de a gestiona o pandemie.
În martie, președintele sârb Aleksandar Vucici, curtat de câţiva ani de UE într-un mod aproape libidinos, a declarat că „solidaritatea europeană nu există” și a apelat la China pentru ajutor, numindu-l pe președintele chinez Xi Jinping „un prieten și un frate” al Serbiei.
Ajutorul chinez acordat Serbiei și al altor țări din Balcanii de Vest, a început să sosească, chiar şi în ţări est-europene integrate euro-atlantic, ca Ungaria şi România, anticipat pompos și urmărit îndeaproape de presă. Unii oficiali europeni l-au mustrat pe Vucici pentru primirea ajutorului chinez cu fanfară, în contrast puternic cu primirea modestă acordată ajutorului medical, şi el modest, venit din partea UE.
Rusia, celălalt jucător geopolitic major cu interese în această regiune, dar în special în Serbia şi Ungaria, a avut norocul să înfrunte venirea primului val al pandemiei mai târziu decât restul Europei. În comparație cu numărul mare de decese din țările europene, numărul mic de cazuri COVID-19 înregistrate în Rusia la acea vreme a fost prezentat de magazinele de propagandă pro-ruse regionale ca semn al triumfului Rusiei în lupta împotriva epidemiei. Situaţia, reală, de altfel, a fost urmată de o narațiune și mai periculoasă, menită să submineze fundamentele democrației occidentale, care a susținut că „mâna fermă” a președintelui rus Vladimir Putin a fost o dovadă că statele autoritare se confruntă mai bine cu situațiile de urgență decât democrațiile.
Mijloacele de presă predispuse la propagandă și dezinformare au umplut coloană după coloană cu articole despre modul în care UE a abandonat mai întâi Italia și mai târziu Balcanii de Vest. O serie de articole a fost publicată pe tema interdicțiilor privind exportul de echipamente medicale din UE și, pe cale de consecinţă, a fost prezentată pe larg flotila de avioane cu ajutoare din Federaţia Rusă ajunsă în Italia, în timp ce dezamăgirea personală a multor italieni față de reacțiile infantile şi lente ale UE a fost transformată în apariția spectrului unui „Italexit”.
Discussion about this post