„Insula înflorită” din Hawaii, Kauai, este cunoscută pentru peisajele sale uimitoare şi energia sa benefică, un loc al cascadelor şi stâncilor acoperite de păduri tropicale verzi. Dar, dincolo de frumuseţea sa, este unul dintre cele mai apreciate site-uri de testare şi instruire din Pacific ale Pentagonului, scrie The Guardian.
În Hawaii, unde armata este al doilea cel mai important motor economic, după turism, testarea armelor şi instruirea se bucură de un sprijin larg, dar unii rezidenţi consideră situaţia de maximă militarizare a insulelor ca fiind greşită sau chiar ilegală. În cercurile responsabililor cu apărarea antirachetă, Kauai este cunoscută pentru rolul său foarte mare în testarea armelor la baza Pacific Missile Range Facility Barking Sands (PMRF) a Marinei, pe care ofiţerul său comandant, căpitanul Timothy Young, o aseamănă cu un stadion care oferă un loc pentru clienţi (producători de arme, agenţii guvernamentale şi filiale militare), unde să fie instruiţi oamenii sau să fie testate noile tehnologii.
Aceste tehnologii includ rachete balistice, rachete, drone şi arme hipersonice. În martie, la PMRF, armata şi marina SUA au colaborat la testarea comună a lansării unei capabilităţi hipersonice de glisare, pe care Pentagonul a descris-o ca pe o etapă majoră în obiectivul său de a-şi îmbunătăţi „capacităţile hipersonice de luptă, la începutul perioadei de la mijlocul anilor 2020”.
Donald Trump a declarat că Rusia şi China nu au lăsat SUA altă alegere decât să dezvolte arme hipersonice, pe care le-a descris ca rachete „super rapide”. Armele hipersonice zboară mai repede de cinci ori decât viteza sunetului, fiind posibil să atingă ţinte la mii de kilometri distanţă, în câteva minute. SUA, Rusia şi China investesc din greu în ele.
Young a refuzat un interviu în persoană, dar într-un e-mail a spus: „Testăm sisteme şi facilităm pregătirea flotei, lucru care ne asigură, în cele din urmă, siguranţa şi securitatea”. Fiind cel mai mare angajator al insulei, PMRF oferă, de asemenea, locuri de muncă atractive, într-o comunitate în care sectorul turismului şi cel al serviciilor plătesc adesea mai puţin şi sunt vulnerabile în timpul unor perturbări, cum ar fi pandemia de coronavirus şi carantina obligatorie de 14 zile pentru toţi vizitatorii din afara insulelor.
Young a spus că apreciază relaţia pe care o are baza cu familiile hawaiene multi-generaţionale. El a adăugat că PMRF are parteneriate cu firmele locale pentru a încuraja ştiinţa, tehnologia, lectura şi educaţia matematică. „Nu este doar datoria noastră de a contribui la educarea tinerilor, ci are şi un rost bun pentru afaceri, pentru a dezvolta o forţă de muncă locală”.
Forţa spaţială vine în Hawaii
PMRF va oferi în curând şi mai multe locuri de muncă pe insulă, întrucât garda naţională aeriană din Hawaii formează cea de-a 293-a escadrilă ofensivă de control spaţial, folosind infrastructura existentă la bază. Escadrila va fi una dintre cele patru unităţi administrate de garda naţională din California, Colorado, Florida şi Hawaii. Însărcinată cu războiul electronic spaţial, misiunea principală a escadrilei va fi „protejarea şi apărarea sistemelor de comunicaţii prin satelit”, a declarat Ryan Okahara, generalul de brigadă al gărzii aeriene din Hawaii.
Primarul lui Kauai, Derek SK Kawakami, salută prezenţa militară, afirmând că PMRF oferă un bun exemplu privind modul în care o bază militară poate fi îmbrăţişată de comunitate prin eforturile sale de voluntariat, contribuţiile de salvare de urgenţă, acţiunea publică şi deschiderea către civili. „Fie că avem o armată aici sau nu, dacă ne facem duşmani undeva, suntem o ţintă, deci este cel mai bine să avem cel puţin un scut de apărare pentru a ne proteja poporul”, a spus Kawakami.
„Pentru că avem o prezenţă aici, asta ne face mai puţin vulnerabili, decât a nu avea o prezenţă (militară). Din punct de vedere istoric, Hawaii a fost o locaţie strategică pentru apărarea naţională şi internaţională”, a continuat primarul. „Am înţeles că multe persoane pot avea sentimente contradictorii în acest sens. Eu, unul, înţeleg importanţa păstrării naţiunii noastre şi a statului nostru protejate”.
Criticii prezenţei militare în Hawaii sunt mai puţini. Kyle Kajihiro, instructor la Departamentul de geografie şi mediu de la Universitatea din Manoa, a declarat: „Tehnologiile implicate în aceste programe spaţiale nu sunt doar de apărare; ele pot spori, de asemenea, capacităţile ofensive.
Extinderea acestor programe în Hawaii ar face ca ţările aflate în vizorul planurilor militare ale SUA să ne perceapă ca pe o ameninţare. Istoria ne învaţă ce se întâmplă când alte ţări puternice înarmează insulele noastre… Dacă alerta falsă de rachete din 2018 a făcut ceva pozitiv, acest lucru a fost să declanşeze o discuţie despre modul în care o prezenţă militară masivă face din aceste insule o mare ţintă”.
Sparky Rodrigues, un activist nativ hawaian, opozant al prezenţei militarilor în Hawaii, a numit prezenţa militară a SUA, care datează de la răsturnarea din 1893 a Regatului Hawaii, o ocupaţie ilegală. Rodrigues a spus că atacul de la Pearl Harbor nu a fost un atac asupra Hawaii, ci asupra armatei americane.
„Practic au ocupat spaţiul, au luat teritoriul, au refuzat accesul la resursele noastre, iar acum suntem dependenţi de cei care deţin carnetul de cecuri care ne susţin familiile”. Acest sentiment a provocat o fisură în comunitatea hawaiană. „Suntem otrăviţi şi hrăniţi în acelaşi timp”, a spus Rodrigues. „Armata ne-a otrăvit economia, ne-a otrăvit ţara, ne-a otrăvit aerul. De fiecare dată când se antrenează şi lansează rachete, mediul este contaminat… Nu vreau ca (insulele) Hawaii să fie cunoscute ca aducătoare de moarte”.
Susţinătorii bazei apreciază PMRF ca pe o facilitate care poate găzdui teste şi antrenamente subacvatice, pe uscat, în aer şi în spaţiu. În 2018, forţele terestre de autoapărare din Japonia au înregistrat o premieră când au lansat rachete tip 12 sol-sol şi rachete Himars, la PMRF, cu ocazia imensului exerciţiu maritim Rim of the Pacific.
PMRF găzduieşte, de asemenea, o instalaţie de testare la Kauai, operată de Sandia, unul dintre laboratoarele nucleare ale Departamentului energiei. KTF, care a operat la Kauai din 1962, a susţinut mai mult de 450 de lansări, inclusiv o serie de teste cu rachete experimentale în 2019, pentru a testa noile tehnologii luate în considerare pentru viitoarele programe de extindere a longevităţii armelor nucleare.
Două dintre cele mai importante funcţii ale PMRF au fost testarea sistemelor de la Lockheed Martin, Aegis Ashore şi Terminal High Altitude Area Defense (Thaad), de apărare împotriva rachetelor balistice (BMD). Thaad, care este destinat să neutralizeze rachetele balistice cu rază scurtă, medie şi intermediară, este amplasat în Guam, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Israel şi Coreea de Sud. Aegis Ashore, o adaptare terestră a unui sistem BMD bazat pe nave, a fost introdus la o bază navală a SUA din România, în 2016, şi va fi desfăşurat la o bază de apărare antirachetă din Polonia, unde este în întârziere şi are o depăşire de buget de 96 de milioane USD.
De asemenea, Japonia intenţionează să desfăşoare Aegis Ashore în două locaţii până în 2025. În 2019 şi la începutul acestui an, ministrul nipon al apărării a călătorit la PMRF pentru a inspecta sistemul. Şi, în timp ce Tokyo şi Washington insistă că Aegis Ashore este menit să se apere împotriva Coreei de Nord şi Iranului, atât Moscova, cât şi Beijingul văd sistemul ca pe o ameninţare ofensatoare.
Este posibil ca Patrick Shanahan, fostul secretar al apărării, să fi provocat aceste temeri atunci când a anunţat că politica americană va „trece la o mai mare integrare a capacităţilor ofensive şi defensive, deoarece apărarea antirachetă include în mod necesar o interacţiune cu rachete”.
Rolul de extindere al PMRF vine într-un moment al tensiunilor crescute între SUA şi Rusia, China, Coreea de Nord şi Iran. Mai mult, ţările din întreaga lume se confruntă cu pandemia de coronavirus şi cu o cădere liberă a economiilor, cu pieţe în picaj, companii în colaps şi lumea împinsă în criză.
Congresul american a aprobat deja aproape 3 trilioane de dolari în pachete de răspuns de urgenţă la pandemia de Covid-19, în timp ce bugetul pe 2021 al administraţiei Trump creşte accentuat cheltuielile cu armele nucleare, inclusiv cu o nouă armă nucleară lansată de pe submarine, cu un randament redus, şi cheltuielile cu rachetele balistice intercontinentale.
Odată cu încetarea în 2019 a tratatului INF, cu retragerea SUA din acordul nuclear iranian, cu sporirea îngrijorărilor că SUA par gata să abandoneze tratatul bilateral New Start, care s-ar putea să nu fie reînnoit în 2021, şi cu Agenţia americană de apărare antirachetă în căutare de noi căi pentru a utiliza sistemele BMD, rolul PMRF pare să crească.
William Hartung, directorul proiectului de arme şi securitate de la Centrul pentru politică internaţională, este îngrijorat de lipsa de conştientizare la nivelul opiniei publice cu privire la schimbările alarmante de politici sau la controlul tehnologiilor emergente, cum ar fi armele hipersonice, care reduc un timp de răspuns deja scurt pentru lansările de rachete, precum şi de înarmarea suplimentară a spaţiului.
„Cred că impactul economic al acestor facilităţi militare din toată ţara este un mare obstacol în schimbarea modului în care ne cheltuim banii, cu privire la ce fel de arme sunt urmărite, ce fel de politică nucleară avem, cum abordăm spaţiul”, a spus Hartung. „Deoarece aceste locuri devin încetăţenite, comunităţile locale depind de ele economic şi atunci există o mai mică aplecare spre a chestiona valoarea sau pericolul activităţilor care se desfăşoară”.
În pofida opacităţii militare instituţionalizate, Hartung a declarat că există un motiv pentru care militarii evită deschiderea, deoarece „transparenţa poate conduce la critici, criticile pot duce la schimbări ale politicilor şi, deci, dacă pot adopta un limbaj generic şi formulări standard, asta le poate servi interesele. Dar sunt nişte interese pe termen scurt, sunt interese mărunte”.
Discussion about this post