Neamul Romanesc dainuie milenar in arealul carpato-danubiano-pontic, remarcandu-se in timp prin evenimente importante in imprejurari mai bune ori nefaste. De fiecare data si-a continuat existenta cu demnitate si buna intelegere, consemnate binemeritat in istoria proprie si europeana. Afirmam cu toata convingerea ca aceasta este o caracteristica existentiala si o definim ca perenitate a Neamului Romanesc, concept pe care in continuare dorim sa-l analizam si explicam.
Neamul Romanesc s-a format si are o existenta de demult, cu toate ca asupra oamenilor si spatiului locuit s-au abatut omnidirectional fel de fel de nenorociri, care mai de care mai violente, toate cu scopuri de exterminare etnica si dorinte de ocupatie inrobitoare. Cu toate acestea, asezarile umane pe intreg spatiul amintit s-au inmultit si dezvoltat continuu, asigurand in timp cele mai multe conditii prielnice pentru reinnoirea permanenta si de durata in plan demografic si etnic romanesc.
Aceste constatari extrem de complexe ne permit sa afirmam si mai ferm ca Neamul Romanesc are o radacina persistenta in constiinta oamenilor si adanc dezvoltata in istoria locurilor noastre, ale vecinilor si in cea europeana. Am asistat la intarirea radacinii in ultimele secole, fara a fi nevoie de interventiile determinante ale unui factor politic, ci mai mult prin stabilitatea comunitatilor umane, persistenta unei active etnicitati si traditionale demografii pe intregul teritoriu locuit.
Dainuirea, trainicia si persistenta populatiilor din locul vatra al Neamului Romanesc, foarte bogata, deosebit de frumoasa si atractiva, divina in multe aprecieri cu timpul, au definit permanent elemente de (supra)infrastructura sociala si societala, care au atras geopolitici si geostrategii de dominatie din afara cu scop de discontinuitate existentiala, in plan etnico-demografic si deopotriva cultural-spiritual.
Dar de fiecare data, dupa situatii si incercari greu de suportat, ne-am intors la radacina noastra adanca, la mosi si stramosi, la traditii, care ne-au ajutat sa iesim astfel din intuneric. Putem si ne permitem sa spunem cu mandrie “in gura mare” ca la baza perenitatii Neamului Romanesc au stat de fiecare data credinta crestina, increderea relationala si speranta nemuritoare ale oamenilor locului.
Specific sec. XXI pentru Neamul Romanesc este national-romanismul, un concept care dezvaluie caractaristica sa definitorie in aceasta realitate dinamica, determinata din afara, confuza, tragica, contrara interesului national fundamental. Acest concept are doua componente definitorii si armonios legate intre ele, fiecare in parte si impreuna fiind valori ale Neamului Romanesc. Una dintre componente evidentiaza Natiunea, existenta deodata cu Statul Romania, cu multi cetateni si in afara tarii, in vecinatatea granitelor si nu numai. O alta, in stransa legatura cu prima, ce exprima convingator ca radacina perena a Natiunii este Neamul Romanesc.
Cunoscand aceste date generale si specificitati ale perenitatii Neamului Romanesc dorim sa aducem in dezbatere (numai cu cateva explicatii) principalele detalii din realitatea actuala, dezbatere continuata ca viziune personala si colectiva a autorului si patriotilor romani.
Am avut in preocupare modul de a vedea, considera, aprecia si concepe ceea ce ni se intampla, legat nu atat de supravietuirea din aceasta criza pandemica (adica ne vom descurca), cat de decriptarea temeinica a circumstantelor si perspectivelor in care traim acum.
Dorim sa subliniem ca opiniile noastre sunt si in spiritul comentariilor domnului Adrian Suciu (de la Maastricht School of Management, din timpul discutiilor cu HotNews), care a afirmat intemeiat ca de fiecare data natiunile si comunitatile umane au încercat cu interes să-și construiască sisteme de apărare proprii, care sa reziste la crize, dezvoltand mai întâi o rezistența la șocuri. Noi afirmam in continuiare ca de fapt este necesar sa se realizeze sisteme cu capacitatea de a se intari pe timpul unei crize, cum este si aceasta.
In viziunea Partidului Neamul Romanesc afirmam ca pentru situatia actuala grea (cu certe posibilitati de a se prelungi) este neaparata nevoie sa se realizeze cu gandire politica si priceperea specialistilor un sistem social si societal cu rezolvari integrate in domeniile economic, social, juridic, de sanatate, cultural, spiritual, ecologic si de calitatea vietii.
Functionalitatea fiecarui domeniu participa si asigura perenitatea Neamului Romanesc. Acum, rolul important il are sistemul de sanatate publica, ce se bazeaza pe cateva calitati ale (supra/infra)structurii mereu prospective, acestea fiind: rezistenta la soc ,rezilienta la criza si adaptarea permanenta in orice situatie complexa si grea.
In fata invaziei coronavirusului, sistemul sanitar romanesc a dat dovada de o oarecare rezistenta, dar mereu post-factum intarita si sustinuta, fara a avea la baza o conceptie clara si bine sustinuta cu resursele necesare. Aceast neajuns a facut ca preventia prin actiuni manageriale sa fie pusa sub semnul intrebarii. Gravitatea situatiilor a fost numai rareori estompata prin profesionalismul cadrelor medicale si practica eficienta a unor spitale ,la care adaugam si robustetea fizica si psihica a majoritatii “beneficiarilor de Covid-19”.
Daca unele institutii de sanatate au rezistat actiunii distructive a epidemiei, altele s-au prabusit de la inceput sau pe parcurs din motive preponderent manageriale, de necunoastere sau din lipsa de aplicare cu consecventa a procedurilor specifice ori sub efectul unor schimbari putin prevazute in mediul social si sanitar.
Dorim sa retinem atentia celor care fac Managementul Situatiilor de Urgenta ca prin persistenta si amplificarea factorilor distructivi ai epidemiei, sistemul de sanatate publica tinde sa devina neputincios prin fragilitatea dobandita. Inamicul principal al rezistentei la soc a oricarui sistem sanitar este stresul, care tinde spre a pune la grea incercare capacitatea de rezistenta individuala, in echipa sau colectiva a celor ce-l deservesc, fapt ce conduce cu siguranta la a nu se mai putea evita cedarea si prabusirea brusca si catastrofala.
Daca am apreciat capacitatea de rezistenta la soc a sistemului in cauza ca fiind necesara, spunem in continuare ca nu este si suficienta. Este asadar, nevoie si de o alta calitate a sistemului de sanatate romanesc si anume rezilienta la criza, despre care nu s-a auzit discutandu-se sau macar pomenindu-se in activitatile manageriale de la nivel strategic national.
Prin rezilienta la criza noi intelegem ca un sistem de sanatate publica are forta si resursa de a-si reveni dupa prezenta brutala, soc si in ascendenta a coronavirusului. In practica gestionarii epidemiei la noi au aparut situatiile ca pentru revenirea la o normalitate a unor spitale s-a apelat la Armata, care prin rigoare profesionala si exigenta organizational-operationala a refacut rezistenta la soc, dar in continuare a ramas destul de precara in anasamblul subsistemului sanitar de lupta cu Covid-19.
Din studierea experientei altor state europene in acest domeniu am desprins concluzia ca in general un sistem, oricat de bine ar fi proiectat si functionabil, in urma unui soc nu revine in acelasi format la starea initiala. Se produce o anumita (in)evolutie si poate iesi din șoc diferit, fie întărit, fie in incapacitate de lucru o anumita perioada de timp. Aceasta deoarece la socul epidemic unele elemente ale sistemului public de sanatate pot sa-si piarda o parte dintre partile componente. Aspecte practice relevante din arealele rosii ale epidemiei cu coronavirus din Europa au scos in evidenta si mai multe constatari.
Sub acest aspect este de subliniat necesitatea unei serioase preventii si utilitatea unei viziuni fata de extinderea brutala a epidemiei, prin pregatirea de aceasta data a noi locatii cu destinatie in exclusivitate pentru tratarea bolnavilor infectati cu Covid-19.
Pana la urma nici rezilienta la criza nu este suficienta in situatia actuala marcata puternic de epidemia coronavirusului. Afirmam acest lucru deoarece rezilienta la criza devine vulnarabila la stresul comun si in echipa, iar revenirea la starea anterioara a unui element de sanatate publica stopeaza orice progres si devenire (transformare progresiva) de care managementul functionalitatii programelor de sanatate publica existente sau in curs de elaborare are atata nevoie.
Acum, cand politicienii afirma la unison ca am inceput sa vedem “luminita de la capatul tunelului”, sugeram ca este nevoie si de altceva, care sa se armonizeze cu rezistenta si rezilienta, foarte mult cerute ca necesare in continuare oricarui sistem de sanatate publica in general si subsistem de lupta cu epidemia coronavirusului in mod deosebit.
Este vorba despre o adaptare permanenta sub control managerial general si specific, deopotriva in directiile: la ce rezulta dupa socul epidemic asupra elementelor sistemului de sanatate publica; la ceea ce evolutiile epidemice interne si pandemice externe impun ca masuri si actiuni; la noul mediu de viata bazat pe protectie, preventie si noi norme de convietuire cu virusul.
Fara sa fim alarmisti, este posibil ca la noi adaptarea permanenta sa poata insemna supravietuirea Neamului Romanesc, dar cu siguranta aceasta va cere ca pret un consum in exces de resurse. Pentru o buna vreme, sistemul romanesc de sanatate publica impune pentru a fi viabil o rezistenta la soc pentru oricare structura operational-actionala in parte, rezilienta la criza pentru a oferi servicii permanente de calitate (oportun, complet) factorului uman pe care il deserveste si care ii este beneficiar si o permanenta si activa (perspectiva si prospectiva) adaptare la evolutii dinamice si conplexe, chiar pline de neprevazut. In felul acesta vom dovedi mai convingator ca punem pret deosebit pe factorul uman, contribuind major la existenta perena a Neamului Romanesc in conditiile cand Lumea se poate misca si catre scenarii apocaliptice.
Prin cele prezentate am ajuns la o problema mereu actuala si de perspectiva deosebita. In conditiile asaltului virusilor tot mai greu de cunoscut si deci de tratat, ce putem si ce trebuie sa facem pentru asigurarea sanatatii noastre? In fata efectelor crizei pandemice de la noi si nu numai am fost pusi (si in continuare la fel) in fata unor concluzii inspaimantatoare si dileme cu valoare de paradox.
Pentru Neamul Romanesc intelegem si acceptam idea ca viata fiecaruia dintre noi este “un dat divin” extrem de pretios. Dar ne intrebam pe buna dreptate: ce preferam pentru perenitatea noastra? Sa cream sisteme de sanatate foarte puternice bazate pe rezistenta, rezilienta si adaptare, care sa ne garanteze ca sanatatea noastra este invulnerabila in fata asaltului virusilor tot mai puternici?
Sau sa elaboram si sa aplicam cu intelepciune politici de sanatate bine elaborate si pe deplin justificate ca utilitate si oportunitate, cu planuri si programe de prevenire a oricaror epidemii, cu destinatie pentru intreaga populatie fara discriminare, cu explicatii credibile si transparente la utilizare sau intrebuintare?
Ceea ce ni se propun acum ca repere ale unei politici de sanatate publica de catre actuala conducere politico-strategica a Romaniei sunt tot mai aspru comentate si vehement atacate public. Ne exprimam parerea ca oamenii, ca beneficiari ai produselor politicilor OMS si UE de sanatate sociala, nu sunt nici ignoranti, nici dezinteresati de ceea ce poate fi justificat ca bun si util lor si nici opozanti cu galceava ,ci mai degraba sunt beneficiari insuficient si corect informati de autoritati. In aceasta privinta sunt suficienti nihilisti care propavaduiesc unele politici de sanatate publica ca fiind periculoase, absurde si apartinand unor rauvoitori care conduc Lumea.
Pentru fiecare dintre noi, comunicarea fara explicatii pe inteles conduce la a crede orice si mai ales la suspiciuni. Era de asteptat ca sa se explice si sa se inteleaga faptul ca adaptarea va fi pe termen lung, deoarece experimentele la care se doreste sa fim supusi sunt a la long.
Altii, mai mult ori mai putin binevoitori, au informat populatia ca ceea ce ni se propune ca terapie si preventie inseamna cu certitudine castiguri mari pentru producatorii de medicamente, aparatura, instrumente si alte materiale necesare continuarii luptei cu epidemia, in acelasi timp atragandu-ne atentia si asupra posibilitatii de a pune ulterior pe rol chiar planuri criminale.
Pentru Neamul Romanesc cel putin doua aspecte au concurat major la rezistenta factorului uman in aceasta situatie de sanatate amenintata comunitar. Trebuie sa apreciem cum se cuvine folosirea medicinei naturiste, exprimata foarte mult si bine in traditia populara, care a devenit un substitut ce a inlocuit cu folos supra-medicatia. In cadrul amplului proces de adaptare a romanilor la ceea ce poate fi mai rau ca stare de sanatate, medicina naturista isi va pastra un bine meritat si justificat rol.
In familia, gospodaria si comunitatea romaneasca curatenia, ca prim factor de igiena personala si colectiva, a fost de baza atat in cadrul manifestarii rezistentei colective, cat si a rezilientei sistemelor de sanatate publica. Adaptarea permanenta de care este nevoie in pastrarea starii de sanatate publica impune igiena ca prima conditie de protectie si preventie in grup si societate.
Este bine sa nu uitam ca oricat de adaptati putem fi in fata unui factor de atac asupra sanatatii personale, comunitare si sociale, vom ramane dependenti de un set de norme, reguli si proceduri ce sunt generate prin adaptare permanenta, dar in asociere cu dependenta de o medicatie ori tratament. Aici este locul de a nu se permite abuzuri si limitari ale unor drepturi si libertati, dar sa se faciliteze accesul la terapiile si tratamentele ambulatorii adecvate.
Dar pana la urma, in conditiile aparitiei unui nou virus, cu totii vom depinde de propriul sistem imunitar, deoarece o adaptare pentru o noua situatie de criza se poate face numai partial cu anticipatie. Acum se va observa valoarea rezistentei la soc si rezilientei la criza a unui sistem de sanatate publica cu determinari dovedite asupra robustetii fizice si psihice a fiecarui cetatean.
Daca din ce-am descris pana acum se dovedeste insuficient pentru sanatatea Neamului Romanesc intr-o situatie de criza pandemica, credem ca mai exista si alte elemente ce pot si trebuie luate in seama pentru protectia si preventia fiecarui om, ca repere de avut in vedere in procesele de adaptare.
Avem in analiza factorii demografici si caracteristicile de stil de viata ale Nemului Romanesc, care luati si luate in seama cu interes politico-social, pot stabili indicii de corectie intre masurile luate si aplicate, ca ajutoare pentru gestionarea situatiei epidemiologice. Exemplificam prin densitatea si structura comunitatilor si infectarea persoanelor in conditii diferite a gradului de urbanizare, varsta medie a locuitorilor, gradul de testare pe categorii de varsta la un million de persoane, numarul de infectati la o mie de testati etc.
In completarea celor prezentate mai sus, adaugam si informatiile din multimedia straina, in care se afirma ca in preocuparile de rezistenta la soc, rezilienta la criza si adaptare permanenta, sunt de luat serios in seama in cadrul managementului integrat al situatiei de criza, factorii demografici cu o relativa dar directa influenta asupra gestionarii actualei crize pandemice.
In schimb, o parte dintre specificitatile stilului de viata al cetatenilor din Romania sunt imprimate in sistemul imunitar al fiecaruia, dezvoltat si intarit prin suferinte anterioare, care va salva cu certitudine insuficientele viitoare ale sistemului de sanatate publica din Romania.
O sa scapam de aceasta pacoste de pandemie, chiar daca o sa mai continuie, managementul strategic va ramane tot insuficient elaborat, aplicat, dar respectat in mare masura de intregul lant uman romanesc. Pentru ceea ce urmeaza sau poate urma este nevoie de a transforma si corela rezistenta la soc, rezilienta la criza si adaptarea permanenta a sistemului de sanatate publica in capabilitati operational-actionale active, preventive si prospective. In ansamblu aceasta va putea demonstra adevarata noastra capacitate de a depasi criza actuala fara precedent in viata romaneasca si a preintampina mai bine ceea ce poate urma.
Natiunea Romana va dainui in spatiul carpato-danubiano-pontic, romanii de pretutindeni se vor reuni acasa, vor folosi bogatiile pamantului stramosesc intr-o dezvoltare durabila, pacea si buna intelegere ca traditii vor raman elemente definitorii, care vor evidentia mai mult perenitatea ca existenta a Neamului Romanesc in aceste locuri mirifice si binecuvantate.
Gl.Bg.(rez) prof.univ.dr. Constantin ONISOR
Membru corespondent al AOS-R
Secretar general Partidul Neamul Romanesc
General (r) Constantin Onisor
Discussion about this post