În plină pandemie de coronavirus, populației de pe tot globul i se cere mai mult decât oricând să asculte de ce spun medicii și știința oficială. Nu sunt admise dubii și întrebări pentru că știința nu greșește!
Și, totuși, adevărul este că știința mai și greșește, iar scandalurile medicale din ultima sută de ani sunt o dovadă în acest sens. Sunt tragedii cumplite provocate de oamenii în halate albe – unele cu rea intenție, altele tocmai pe principiul că așa spunea știința oficială la vremea respectivă.
Copiii mutilați de thalidomidă
Thalidomida este un medicament inventat de compania germană Grunenthal, iar în anii 1950-60, doctorii îl prescriau pe bandă rulantă gravidelor ca remediu împotriva grețurilor. Medicamentul, vândut în 46 de țări, a provocat peste 80.000 de pierderi de sarcină, iar femeile respective au fost chiar norocoase putem spunem. Alte peste 20.000 de femei au dus sarcinile la termen, dând naștere unor prunci malformați. Copiii thalidomidei prezentau diformități severe la nivelul membrelor, iar în unele cazuri nu aveau deloc mâini sau picioare.
Compania germană știa despre efectele secundare grave ale thalidomidei, dar cum profitul era mai important a ascuns adevărul. Scandalul a ieșit la iveală spre sfârșitul anilor 1950, thalidomida fiind scoasă de pe piață în 1961. Firma și-a cerut scuze, cu jumătate de gură, abia în 2012.
Lobotomii pe bandă rulantă
Epoca de glorie a lobotomiei (1937-1967) este una din paginile cele mai negre din istoria medicinii. Operația prin care se tăia conexiunile la nivelul lobilor frontali din creier era extrem de simplă – un instrument asemănător unei dalte de spart gheața se introducea prin cavitatea oculară până în creierul pacientului, apoi cu câteva mișcări rapide se distrugea o bună parte din legăturile nervoase ce unesc lobii prefrontali cu alte zone ale creierului. Operația fusese concepută inițial pentru a trata pacienți din spitalele de psihiatrie, dar ulterior era recomandată și pentru copiii hiperactivi, fetele neascultătoare ori prea independente pentru vremea lor.
Cei mai mulți dintre pacienți rămâneau infirmi ori într-o stare vegetativă permanentă, iar 14% au murit. Sora fostului președinte american J.F.Kennedy, Rosemary (foto), a fost supusă lobotomiei la vârsta de 23 de ani și a rămas infirmă și incapabilă să vorbească normal. A fost dusă la un azil unde a trăit până la 86 de ani.
Cel mai tulburător aspect al acestui scandal este acela că inventatorul acestei proceduri, neurologul portughez Antonio Egas Moniz, a primit premiul Nobel pentru medicină în anul 1949.
În România, procedura a fost importată și utilizată de profesorul Dimitrie Bagdasar, al cărui nume îl poartă azi un mare spital din București.
Cobai pentru sifilis
Unul dintre cele mai răsunătoare scandaluri din America este experimentul Tuskegee, care s-a întins pe o perioadă de 40 de ani și a urmărit evoluția unor bărbați de culoare bolnavi de sifilis.
Institutul american de Sănătate Publică a demarat experimentul pe un lot de 600 de negri săraci, dintre care două treimi erau și bolnavi de sifilis, cărora li s-a promis îngrijire medicală gratuită pentru a lua parte. Negrilor nu li s-a spus măcar ce boală au.
Subiecții au fost examinați periodic în deceniile care au urmat, evoluția bolnavilor fiind analizată comparativ cu a subiecților sănătoși. Cei bolnavi nu au primit niciodată tratamet, nici măcar după ce s-a demonstrat că penicilina vindecă sifilisul. Fiind înrolați într-un program federal li s-a interzis să vadă alți doctori și să caute un tratement. Nevestele a 40 dintre cobai au murit de siflis, iar 19 copii s-au născut cu sifilis congenital.
În 1997, președintele Bill Clinton cerut scuze în numele Statelor Unite în fața victimelor acestui program.
Copii din Guatemala infectați intenționat cu sifilis
Tot legat de sifilis există un experiment și mai odios desfășurat în Guatemala, tot de americani, printre medicii implicați fiind și particpanți la programul Tuskegee. Acesta a avut în loc între 1946-48, când americanii căutau leacuri pentru sifilis. Într-o primă etapă, doctorii au infectat cu sifilis soldați, prostituate, deținuți și bolnavi mintali. Ulte
rior, progamul a fost extins la copii proveniți din orfelinate și comunități rurale.
O supraviețuitoare a experimentului a povestit cum la vârsta de nouă ani a fost chemată la infirmeria orfelinatului unde erau mai mulți doctori americani, înarmați cu sticluțe și seringi. Aceștia i-au cerut să se dezbrace și au început să-i umble la părțile intime. Copila nu a înțeles ce i se întâmplă și nu i s-a spus niciodată că a fost infectată cu sifilis. A aflat adevărul abia la începutul anilor 2000 când a izbucnit scandalul. În 2010 a fost rândul președintelui Obama să ceară scuze Guatemalei pentru ororile comise de medicii americani.
Povestea nu s-a încheiat – un grup de sute de supraviețuitori ai experimentului Guatemala au deschis un proces în Statele Unite, cerând daune de un miliard de dolari de la principalii responsabili identificați ca fiind Universitatea Johns Hopksins, compania Bristol-Myers și Fundația Rockefeller.
Vioxx – analgezicul morții
Produs al companiei Merck, Vioxx a fost lansat pe piață în 1999, fiind prescris drept analgezic. Vioxx este considerat responsabil de moartea a peste 60.000 de americani.
Compania Merck știa că medicamentul său poate provoca infarcturi și atacuri cerebrale, însă a ascuns aceste date. Atunci când un cercetător de la FDA, agenția americană care autorizează medicamentele, a atras atenția asupra efectelor secundare ale Vioxx, superiorii i-au ordonat să-și țină gura.
Medicamentul a fost retras de pe piață în 2004. Dincolo de zecile de mii de morți, Merck a câștigat 2,5 miliarde de dolari pe urma Vioxx. În ciuda scandalului, legătura dintre Merck și FDA nu a făcut obiectul niciunei investigații
Medicii recomandă fumatul
În anilor 1930-1950, marii producători americani de țigarete au desfășurat o amplă campanie publicitară plătind medici pentru a-le promova produsele. Presa a fost inundată de reclame cu diverși medici cu țigara în gură, afirmând că produsul mărcii X este „la fel de pură ca apa pe care o bei”. Nu era vorba doar de câțiva medici momiți cu diverse sume de bani. Asociația Medicală Americană aproba pe deplin acest demers, astfel că în 1933, revista oficială a acestui for, JAMA, publica prima sa reclamă la țigări.
Discussion about this post