Elena Udrea își iartă denunțătorul din dosarul Hidroelectrica

La scurt timp după în ce în presă a apărut informația că Radu Budeanu, patronul publicațiilor „Gândul” și „Cancan”, a semnat cu procurorii DNA un acord de recunoaștere a savarsirii infractiunii de complicitate la cumpărare de influență, Elena Udrea a postat pe contul de social media o lungă disculpare, în care afirmă că nu îl condamnă pe denuțătorul ei, pentru că știe că are copii mici și de aici i se trage slăbiciunea.
Potrivit comunicatului dat publicității de DNA: „În vara-toamna anului 2011, inculpatul i-ar fi transmis ministrului Dezvoltării Regionale și Turismului de la acea dată, promisiunea unui om de afaceri de a-i oferi sumă de 5.000.000 de dolari pentru că demnitarul să-și exercite influența în vederea menținerii, în parametrii deja negociați (preț și cantitate de energie furnizată), a contractelor încheiate de firmele omului de afaceri cu SC Hidroelectrica SA. În același context, în perioada noiembrie 2011- februarie 2012, inculpatul B.R.I., printr-un intermediar, ar fi predat fostului ministru sumă de 3.800.000 dolari, pusă la dispoziție de omul de afaceri.”
În replică, Udrea – „ministrul Dezvoltării Regionale și Turismului de la acea dată” – a publicat următoarea pledoarie din care rezultă că este nevinovată și victima unei conspirații instrumentate de Laura Corduța Kovesi:
„Pentru că subiectul a fost intens mediatizat alaltăieri, am decis să fac totuși câteva precizări pe scurt, fără detalii din dosar, care sunt, de altfel, foarte picante:
– dosarul în care Budeanu a făcut acord de recunoaștere cu DNA nu este nou, este vechi din 2015
– este celebrul dosar în care procuroarea Mihaela Iorga Moraru a declarat că a fost sunată și presata de Kovesi să mă aresteze a treia oară, dar ea a refuzat și și-a închis telefonul
– anul trecut dosarul a fost retrimis la DNA de judecătorii ÎCCJ, pentru că ei să refacă probatoriul
– când după 5 ani!!! de la primele declarații contrare procurorilor, DNA îi propune acord de recunoaștere lui Budeanu, este încă o dovadă că dosarul trimis în instanță de procurori e varză, că acuzațiile pe care mi le aduc sunt mincinoase și că fără acest acord știau că nu au nicio șansa în față judecătorilor
– și acest dosar a pornit de la denunțul deja celebrei autoare de delațiuni împotrivă mea, Ana Măria Topoliceanu, un alt etalon de turnătoare fostă “cea mai bună prietena”, alături de cel al nu mai puțin celebrei Irina Socol. Și la fel ca și cealaltă, devenită unealtă DNA după ce a profitat la maxim de avantajele materiale și relaționale ale “prieteniei” noastre
– toți participanții la faptele din dosar au fost scoși din cauza de procurori, prin dosare disjunse, scopul fiind evident acela de a-i convinge, cu promisiuni sau amenințări, să declare așa cum vor procurorii, ca să reiasă că eu aș fi făcut ceva penal
– deși acuzația care mi se aduce este de trafic de influență, cumpărătorul de influență (Buzăianu) și complicele lui (Budeanu), dar și complicele la trafic de influență (Topoliceanu), nu sunt acuzați de procurori, singură trimisă în judecată, în anul 2017, fiind eu. Pentru că și acest dosar este construit doar împotriva mea.
-situația, așa cum o descrie chiar denunțătoarea, este că Budeanu i-a adus la sediul partidului o geantă cu bani și că EU NU AM VĂZUT ACEȘTI BANI, IAR EA, CA ȘEFĂ DE CAMPANIE, I-A CHELTUIT, (ZICE EA CĂ PE TOȚI!!!!!!), PENTRU PARTID, LA ALEGERILE LOCALE DE LA BUCUREȘTI DIN VARA LUI 2012. ALEGERI LA CARE EU NU AM CANDIDAT!
– lucru care, în sine, nu este nimic penal. Partidele politice și campaniile electorale se finanțau până curând din sponsorizări, cotizații, donații etc. Acum se finanțează de la bugetul de stat!!!
Și chiar dacă Topoliceanu ar fi scăpat câteva sute de mii și în buzunarul ei propriu, tot nu aș putea fi acuzată eu de ceva penal. Poate doar de nepermisă naivitate și încredere într-o astfel de persoană.
– ca să fie penal, procurorii au nevoie ca Budeanu să spună că banii de fapt au fost dați pentru mine și că eu am promis că în schimbul lor îl ajut cu ceva pe Buzăianu (ajutor care nu a existat, conform chiar declarațiilor acestuia)
– asta ar însemna că eu aș fi ales să fac ceva penal, mi-aș fi riscat libertatea, că să îi las o geantă cu aproape 4 milioane de euro lui Topoliceanu, să o cheltuie cum vrea, pentru partid, pe candidaturile lui Paleologu, Prigoană și Tănăsescu & PDL București și eventual pentru a-și plăti vacanțele de 5 stele pe care și le-a permis din momentul în care a devenit “prietena mea cea mai bună”. Cât de prost ar trebui să fie cineva ca să facă așa ceva??? Măcar luam banii acasă, mă gândesc… vorbim totuși de aproape 4 milioane de euro!!!!!
– nu îl condamn pe Radu Budeanu pentru că a ales să spună ce vor procurorii în schimbul unei libertăți aproape sigure, pentru că știu că are copii mici și probabil de aici se trage slăbiciunea lui. Deși, mai ales fiind bărbat, poate era mai onorabil să-și obțină libertatea luptându-se în instanță cu procurorii și spunând adevărul.
Totuși, oare ce le vor spune Budeanu sau Topoliceanu copiilor lor când vor crește mari, despre onoare, demnitate, cinste, prietenie?
Cum le vor explică ce au făcut ei în anii aceștia? Grea povară vor duce pe umeri…”