Studiile și informațiile provenite de la Alfred Kinsey, deși a fost demonstrat că sunt false și părtinitoare înspre o agendă personală a lui Kinsey, reprezintă fundamentul pe care s-a ridicat educația sexuală a copiilor. Punctul central de interes îl reprezintă acum „sexul sigur” și utilizarea sexului pentru a obține plăcere personală, în loc de abstinență și încadrarea sexului în cadrul legăturii conjugale.
Revoluția din educația sexuală a început în anii 60, când discipolii lui Kinsey dominau comitetele academice care eliberau acreditările pentru educatorii sexuali. Înainte de această perioadă, educația sexuală consta în biologia umană și teme precum reproducere, igienă și mariaj. După „descoperirile” lui Kinsey, mai multe grupuri au început să pledeze pentru ca elevii să fie învățați că sunt „ființe sexuale” încă de la naștere și că trebuie să fie conștienți de toate tipurile de comportament sexual.
Consiliul pentru Informare și Educație Sexuală din SUA (SIECUS) și Planned Parenthood (o organizație cu rădăcini explicit eugeniste) au fost organizațiile care au coordonat alcătuirea acestei curricule. Institutul Kinsey a creat SIECUS în 1964 cu scopul manifest de a incorpora filosofia lui Kinsey în materialele de educație sexuală. Dr. Mary Caldero, care a fost director medical pentru Planned Parenthood, a devenit primul președinte al SIECUS. Wardell Pomeroy, care a fost coautor cu Kinsey la cărțile sale despre sexualitatea bărbaților și a femeilor, făcea parte din bordul instituției. Având conducerea SIECUS, ideologia lui Kinsey a început să se reverse în programele de educație sexuală promovate de Planned Parenthood.
Principalul scop al educației sexuale contemporane este de a oferi o abordare „nondirecționată”. Această abordare îi învață pe copii fapte despre actele sexuale reproductive și nonreproductive, în același timp în care elimină standardele morale considerate a fi vestigii ale unei influențe religioase. De asemenea, prezintă descoperirile foarte contestate ale lui Kinsey ca fiind fapte. Această mișcare adoptă credința lui Kinsey că standardele morale cu privire la sexualitate derivă dintr-o „condiționare culturală”, nu din principii orientative imemoriale cu privire la bine și rău.
Discussion about this post