Sărbătoarea Sfântului Dumitru din Salonic are loc luni, când românii îl cinstesc în mod deosebit. Sărbătoarea este urmată de cea a Sfântului Dumitru cel Nou, în 27 octombrie, ocrotitorul Bucureştiului, ocazie cu care sunt scoase la Patriarhie moaştele Sfântului.
Românii, dar mai ales bucureştenii, îi serbează pe cei doi în două zile consecutive astfel că trebuie spus cine au fost aceştia.
Sfântul Dumitru din Salonic, prăznuit de români pe 26 octombrie, a trăit în secolul 4 și era ofiţer roman. A devenit în urma unei cariere prestigioase în armata romană guvernatorul al Salonicului.
Sfântul Dimitrie s-a născut, conform surselor scrise câteva secole mai târziu, undeva în jurul anului 270 în provincia Iliricum. Ajunge proconsul al Salonicului şi ulterior martirizat în timpul persecuţiilor îndreptate de romani împotriva religiei creştine.
Devine, ulterior, sfânt după ce oamenii din zona Salonicului mărturisesc mai multe minuni pe care le atribuie martirului Dimitrie. Sărbătoarea sa devine oficială în timpul imperiului bizantin. Este sărbătorit pe 26 octombrie în România şi pe 8 octombrie de bisericile de pe calendarul vechi cum sunt cele din Rusia sau Serbia.
În Evul Mediu devine unul dintre sfinţii militari, adică cei veneraţi în special de soldaţi în timpul războiului. Voievodul Ştefan cel Mare avea în timpul campaniilor militare pe care le-a purtat un steag cu însemnele Sfântului Dimitrie.
Sfântul Dimitrie cel nou sau Basarabov, este sărbătorit pe 27 octombrie. El a trăit în secolul 13, conform surselor româneşti, sau în secolul 17, conform celor bulgăreşti.
Acesta a fost un păstor din satul Basarabovo care a devenit ulterior monah. În urma ascezei făcute lângă albia unui râu într-o mică grotă devine ulterior sfânt, mai ales după ce locuitorii din zonă spun că s-au întâmplat multe miracole şi vindecări în acea zonă.
Generalul Peter Saltikov ia moaştele sfântului Dimitrie cel Nou în timpul unei campanii din secolul 18 în războiul cu Imperiul Otoman şi le trimite spre Rusia. În Bucureşti însă, negostorul aromân Hagi Dimitrie şi mitropolitul Grigore, având un mare respect faţă de sfânt, reuşesc să negocieze cu Saltikov şi să păstreze moaştele sfântului Dimitrie cel Nou la Bucureşti în 1775.
Moaştele acestuia au fost scoase spre cinstire în timpul epidemiilor de ciumă şi holeră din 1815 şi 1830 de domnitorii Caragea şi Ghica. În 1955 Biserica decide generalizarea cultului.
Discussion about this post