Fordaq – Comunitatea Forestierilor din România și Federația Proprietarilor de Păduri și Pășuni din România – Nostra Silva atrag atenția asupra valului de populism legat de domeniul pădurilor, care conduce la inițiative legislative și decizii greșite, fals justificate inclusiv prin procedura de infringement deschisă de Comisia Europeană pe acest sector.
Pentru o comparație între situația pădurilor din Europa și pădurile României, cele două organizații fac o comparație a unor indicatori sintetici:
1. Volumul mediu de masă lemnoasă pe hactar se situează la nivelul de 341 mc/ha în România, față de 160 mc /ha în Europa. Pădurile României înmagazinează un rezervor de carbon uriaș – avem un stoc de masă lemnoasă pe picior de peste 2,2 miliarde mc!
2. Raportul între creșterea anuală și recoltă: în Europa, se recoltează în medie 66% din creșterea anuală a pădurilor, față de România unde este sub media europeană. De remarcat că în țările nordice se recoltează peste 80 % din creșterea pădurilor, în Suedia chiar 102 %, Germania fiind și ea la peste 80 % volum recoltat din creșterea pădurii. Pădurile României sunt gestionate sustenabil din punct de vedere al recoltei.
3. Arboretele europene sunt predominat regulate, monoculturi cu o singură specie. Arboretele României sunt preponderent amestecate, cu structuri diversificate.
4. Doar 18% din pădurile Europei au vârsta peste 80 de ani, în timp ce 31% din pădurile României au vârsta de peste 80 de ani! România are 15% din păduri peste 100 de ani!
5. România are 31 000 hectare de păduri incluse în Catalogul național al pădurilor virgine și cvasivirgine, existând încă 30 000 hectare identificate și supuse evaluării pentru a fi introduse în catalog, un patrimoniu de biodiversitate unic în Europa.
6. În Europa, mai puțin de jumătate din suprafețele de pădure recoltate sunt regenerate natural, în România peste 90% din suprafețe sunt regenerate natural, cu specii locale. În România peste 90% din păduri sunt primare, cu structuri identic natural!
Dacă situația pădurilor României este bună, de ce avem infringement pe domeniul pădurilor?
Evident, datorită suprareglementării! Pe domeniul pădurilor avem peste 100 de acte normative în vigoare, prost aplicate, dintre care 10 legi, 20 HG-uri și zeci de ordine de ministru. Și avem o legislație silvică, paralelă cu o legislație de mediu.
În definiția europeană, recoltare ilegală de masă lemnoasă înseamnă recoltare fără respectarea legislației naționale. În România, administrarea obligatorie a pădurilor prin structuri silvice autorizate, evaluarea masei lemnoase prin inventariere și marcare cu ciocan de marcat, urmărirea circulației masei lemnoase în SUMAL, toate acestea induc costuri economice majore și sunt inaplicabile pentru o mare parte a recoltării de masă lemnoasă, din păduri private și vegetația din afara fondului forestier național. Rezultatul? În România, ca și în Europa, există diferențe mari între volumul de masă lemnoasă “comercializat” și total volum recoltat, doar că în cvasitotalitatea țărilor europene nimeni nu consideră acest volum ca reprezentând tăieri ilegale! În cvasitotalitea țărilor europene marcarea arborilor cu ciocane silvice, întocmirea de acte de punere în valoare obligatorii, urmărirea masei lemnoase prin documente cu regim special, raportare într-un sistem informatic centralizat cum este SUMAL, toate sunt o suprareglementare și o birocrație inimaginabile și insuportabile economic, prin costurile induse!
Pe linie de biodiversitate, procedura de infringement pentru România sancționează tot o problemă de suprareglementare și de procedură.
România are amenajamente silvice pentru păduri, obligatorii, cu restricții impuse din legislația silvică inclusiv pentru proprietarii privați. Dar, România are concomitent și planuri de management pentru ariile protejate. Armonizarea celor 2 categorii de planuri și evaluarea lor de mediu naște proceduri care durează adesea 2-3 ani, cu blocaje în activitățile din silvicultură. Europa ne spune, pe bună dreptate, că nu facem evaluare de mediu înainte de autorizarea recoltării de masă lemnoasă din Situri Natura 2000! Corect! Doar că într-o țară normală cum este de exemplu Croația, Siturile Natura 2000 nu au planuri de management, există doar măsuri de conservare unitare pe nivel national, preluate în amenajamentele silvice, pentru care se acordă compensații proprietarilor de păduri, din fonduri europene. În România avem restricții din legislația națională – impuse obligatoriu prin planuri de amenajare a pădurilor, cu plata de la bugetul de stat, restricții din legislație europeană impuse prin planuri de management ale siturilor, fără compensații din fonduri europene, pentru că în România totul este obligatoriu prin legislație națională!
Deci, România este și cu restricții, și fără finanțare europeană, și cu suprareglementare, și cu infringement rezultat din neaplicarea procedurilor stabilite prin propria legislație natională! Evident, calea nu este să suprareglementăm în cotinuare, să facem infracțiune silvică din recoltarea oricarui arbore, să facem infractori toată populația rurală care își transportă acasă un lemn de salcâm din capul viei și să facem o Direcție de Combatere a Infracțiunilor de Mediu la nivel de ICCJ, cu buget de 100 milioane euro/an!
Discussion about this post