Artistul Tudor Chirilă a lansat ieri un apel video în care le pune mai multe întrebări incomode guvernanților noștri. În înregistrare, Chirilă, actor și muzician, critică decizia guvernului Orban de a menține spațiile socio-culturale, cum ar fi teatrele și sălile de concert, închise, în contextul în care restul țării se întoarce la muncă.
Acesta compară meseria sa, acea de a oferi publicului un spectacol, cu ce se întâmplă în biserici, punctând mai multe asemănări între desfășurarea unui spectacol de teatru și a unei slujbe bisericești. Artistul își asigură ascultătorii că nu vorbește cu dispreț sau sarcasm la adresa credincioșilor din România, ci pur și simplu vrea să știe de ce o formă de spectacol și alinare sufletească a fost permisă, iar alta (anume teatrul sau concertele) nu.
„După 2 luni, ca orice om normal care vede un început de relaxare pentru anumite profesii, am început să mă gândesc şi eu la posibilitatea de a-mi exercita un drept fundamental: dreptul la muncă, în condiţii de responsabilitate maximă.
Noi, actorii, lucrăm cu publicul. Sigur, nu contribuim la PIB în măsura în care contribuie alte industrii, ni s-a sugerat asta de către autorităţi, ba mai mult, unii ne consideră inutili deşi aş îndrăzni să spun că teatrul e în tot şi în toate, este cultură, iar Uniunea Europeană are nenumărate politici de sprijinire a culturii şi industriilor creative,” transmite Chirilă în înregistrare.
Și indiferent care e opinia ta despre individ, nu poți să nu apreciezi bun-simțul cu care vorbește și faptul că aduce argumente clare și logice afirmațiilor sale, lucru pe care multe personalități „uită” să-l facă.
Iar eu nu pot să nu susțin inițiativa, deoarece sunt o consumatoare înrăită atât a spectacolelor de teatru cât și a muzicii live. Înțeleg sentimentul aparte care vine din astfel de evenimente și sunt cu totul de-acord cu cuvintele domnului Chirilă, însă am o singură problemă. Anume că se face mult prea puțin în România pentru redeschiderea sectorului artistic.
Din nou, foarte civilizată atitudinea lui Chirilă, însă pentru a mișca vreun deget guvernanții noștri, e nevoie de acțiune fermă, de ieșit în stradă și de insistență.
De ce? Pentru că din păcate, segmentul din populație care consumă în mod obișnuit teatru și muzică și alte evenimente artistice e mic. În prezent, românii se bucură atât de tare de redeschiderea țării că nu are nimeni răbdarea și tăria de caracter necesară pentru a privi în urmă la cei care sunt în poziția lui Chirilă de a nu putea să-și exercite un drept fundamental. Cu alte cuvinte, nu va lupta nimeni pentru drepturile tale, așa că mobilizarea trebuie să vină de la artiști în primul rând.
Știu ca mulți dintre oamenii terorizați de această pandemie sunt total indiferenți în situația asta. Alții, încă zgâriați pe timpan de prezența politică a lui Chirilă vor spune că foarte bine, las că merită. Iar alții, inconștienți, le vor sugera artiștilor să își schimbe meseria. Dar eu nu vreau ca ei să-și schimbe meseria pentru că nu vreau să trăiesc într-o lume fără muzică sau teatru.
Însă pentru asta, trebuie să vă faceți auziți și nu doar printr-o înregistrare pe Facebook. Biserica e deschisă, dle Chirilă, pentru că s-a făcut auzită, atât nemulțumirea clerului cât și a enoriașilor. Și dacă vreți măsuri similare, trebuie să procedați la fel.
Ca un side note, e trist să observi că majoritatea presei care a raportat această înregistrare a sărit imediat la titluri de scandal, spunând că Tudor Chirilă atacă biserica (neadevărat în cazul acesta) sau că-și bate joc de BOR sau mai știu eu. Și mai trist că multe ziare s-au apucat să critice părul crescut sau barba lui Chirilă, fiind total pe lângă adevărata problemă. Ce vrei, jurnalismul în România…
Discussion about this post