Vânători-culegători din Neolitic au construit cel mai vechi templu cunoscut din lume, Göbekli Tepe, respectând un foarte precis plan geometric, conform unor noi descoperiri publicate în numărul din luna mai al revistei Cambridge Archeological Journal.
Acest sit din Neolitic se ridică peste o creastă stâncoasă din calcar din sud-estul Turciei. Coloanele în formă de „T” specifice complexului Göbekli Tepe, sunt acoperite cu reprezentări ale unor animale, simboluri abstracte şi mâini umane. Aceşti stâlpi sunt aranjaţi în cercuri şi ovaluri – fiecare structură este formată din două coloane mari, dispuse central, înconjurate de stâlpi mai mici, cu faţa spre interior.
Templul Göbekli Tepe (care în limba turcă înseamnă Dealul Ulciorului)a fost construit în urmă cu 11 – 12 milenii, cu sute de ani mai devreme decât primele dovezi de sedentarizare a populaţiilor de vânători-culegători prin practicarea agriculturii şi îmblânzirea animalelor sălbatice. În consecinţă, majoritatea arheologilor sunt de părere că acest templu a fost construit de vânători-culegători.
Acest proiect impresionant, ridicat cu 6.000 de ani mai devreme decât mai cunoscutul ansamblu monolitic de la Stonehenge, „reprezintă în mod clar o deviaţie de la modul de viaţă specific vânătorilor-culegători”, susţine coordonatorul noului studiu, Avi Gopher, profesor la Departamentul de Arheologie şi Civilizaţii Antice de la Universitatea din Tel Aviv.
Arheologul german Klaus Schmidt a descoperit acest sit – ce a părut a fi un vechi loc în care se derulau practici religioase – în 1994. Această descoperire a produs un veritabil seism în teoriile acceptate despre istoria veche, conform cărora practicarea religiei în formă organizată ar fi apărut abia după ce populaţiile de vânători-culegători au început să practice agricultura, devenind sedentare.
Deocamdată au fost excavaţi doar o mică parte din megaliţii care formau acest complex, iar conform examinărilor prin sonar, cel puţin alte 15 astfel de structuri circulare formate din coloane rămân ascunse sub pământ. Istoricii şi arheologii nu cunosc foarte multe informaţii despre acest loc şi despre cei care l-au construit.
Un mister important care încă persistă este legat de modul în care aceste structuri circulare au legătură unele cu altele. Erau toate parte ale aceluiaşi complex, fiind ridicate de la început, sau erau construite una câte una, folosite în ritualuri şi apoi abandonate şi ridicate altele?
Pentru a răspunde la această întrebare, Avi Gopher şi studentul doctoral Gil Haklay, tot de la Universitatea din Tel Aviv, au folosit un algoritm computerizat pentru a analiza arhitectura acestui sit. Ei au măsurat distanţele dintre diferitele structuri circulare, dintre care cea mai mare are diametrul de 20 de metri.
Ei au descoperit că cele două coloane din centrul ansamblului sunt aliniate exact faţă de punctul de mijloc al structurilor circulare. Mai mult decât atât, atunci când au trasat o linie imaginară care conectează punctele centrale a trei dintre structurile circulare, au descoperit că formează un triunghi echilateral aproape perfect.
Această descoperire sugerează că aceste structuri au fost construite în mod planificat, fiind urmărită respectarea unui „model geometric”, conform lui Gopher. Arheologii sunt de părere că populaţia de vânători-culegători a excavat şi a transportat apoi rocile de calcar necesare construcţiei de la o carieră din apropiere.
„Construcţia unei singure astfel de structuri reprezintă un proiect mare (pentru acea perioadă din istorie), însă proiectarea şi construirea tuturor acestor structuri ne arată că aceşti oameni dispuneau de o forţă de muncă colosală şi de foarte multă energie”, a declarat Avi Gopher pentru Live Science.
Deşi cele trei structuri circulare au fost probabil concepute ca un singur proiect, tehnologia de datare nu poate demonstra dacă au fost construite în exact acelaşi timp sau poate la o distanţă de câteva luni sau de câţiva ani, a mai explicat el.
„Complexitatea modelului architectural” a necesitat probabil desenarea schematică a planului sau a unei diagrame folosită apoi de constructori pentru a se coordona, ceea ce demonstrează că vânători-culegătorii din Neolitic înţelegeau cum să conceptualizeze şi să folosească un plan de construcţie complex pe care puteau să-l reproducă la orice scară, folosind probabil frânghii pentru a măsura distanţele exacte în care au ridicat fiecare dintre aceste coloane, conform autorilor.
Ideea că templul de la Göbekli Tepe a fost plănuit cu migală la scară mică şi apoi construit respectându-se cu stricteţe planurile implică faptul că societatea care l-a construit avea o ierarhie capabilă să iniţieze astfel de proiecte şi cunoştinţele şi forţa de muncă necesare pentru a le duce la bun sfârşit.
Unii dintre megaliţii de la Göbekli Tepe, ce ajung până la 5,5 metri înălţime şi cântăresc în jur de 50 de tone, nu prezintă însemne şi simboluri, în timp ce alţii sunt acoperiţi cu reprezentări abstracte ale unor animale – vulpi, lei, tauri, şerpi şi insecte. Fiecare structură circulară pare să aibă un astfel de simbol zoomorf dominant, care se repetă de mai multe ori. Acest lucru poate însemna că diferite grupuri de vânători-culegători, fiecare cu propriul animal reprezentativ, îşi practicau credinţele în structura specifică doar acelui grup. Despre vânători-culegători se crede că erau animişti – credeau că fiecare animal sau plantă are un spirit.
Însă cea mai mare dintre aceste structuri circulare, cea denumită „D”, prezintă o mare varietate de reprezentări zoomorfe. În plus, pe cele două coloane centrale ale acestei structuri se află reprezentări ale unor „fiinţe” antropomorfe, conform studiului. Aceste două coloane în formă de „T”, au linia orizontală pusă în vârf, pentru a reprezenta probabil capul, iar pe monolitul vertical ce reprezintă probabil trupul sunt sculptate mâinile, o centură şi probabil o ţesătură ce era purtată în jurul taliei, conform autorilor. După cum sugera şi arheologul care a descoperit acest templu, Klaus Schmidt, această structură ar fi fost „specială” sau structura „principală” a întregului complex.
Noul studiu pare să confirme acest lucru: axa principală a triunghiului echilateral (mediana) după care sunt aranjate cele trei structuri circulare – o linie imaginară ce cade perpendicular pe linia dintre structura „B” şi structura „C” – trece prin centrul structurii circulare „D”.
Dacă unii istorici sunt de părere că schimbările din mediul natural i-a împins pe vânători-culegători să devină sedentari şi să se apuce de agricultură, alţi istorici sunt de părere că a fost mai degrabă o schimbare de conştiinţă. „A fost o perioadă foarte agitată şi se întâmplau lucruri în mintea oamenilor”, susţine Avi Gopher. „Oamenii îşi schimbau ideologiile şi relaţia cu natura, iar aceste schimbări le-a permis să ridice un sit aşa cum este Göbekli Tepe şi în cele din urmă să se apuce de agricultură”, a mai adăugat arheologul israelian
Discussion about this post