„Astăzi se împlinesc 157 ani de când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat Înaltul Decret Domnesc prin care a luat fiinţă Corpul Ofiţerilor Sanitari ai Armatei. (…) În această zi de sărbătoare urez mult succes colegilor militari”, a menţionat ministrul.
El a mulţumit personalului medical militar pentru modul în care a răspuns la pandemia de COVID-19.
„Mulţumesc personalului medical militar, precum şi întregului personal medical din sistemul medical pentru răspunsul la cea mai mare provocare sanitară din ultimul secol, pandemia SARS-CoV-2, fără precedent în timpurile moderne. Încă o dată s-a dovedit că, indiferent de situaţia socială, economică, politică a ţării, personalul medical a ştiut să răspundă prezent şi să respecte jurământul depus cu scopul asigurării tratamentului necesar pacienţilor noştri”, a evidenţiat Tătaru.
Ziua Medicinei Militare este marcată anual la 21 august. Prin semnarea de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) a Înaltului Decret Domnesc nr. 4629/21 august 1862 luau fiinţă Corpul Ofiţerilor Sanitari ai Armatei şi Direcţia Generală a Serviciului Sanitar Român, acesta fiind momentul constituirii unui element specializat pentru asigurarea sănătăţii efectivelor militare, potrivit site-ului directiamedicala.mapn.ro.
Astfel, se atesta medicina militară ca element specializat pentru asigurarea sănătăţii efectivelor armatei. Înainte de această atestare, potrivit MApN, principalele repere istorice privind constituirea medicinei militare moderne sunt:
* 13 septembrie 1831 – înfiinţarea unui lazaret, în baza regulamentului ”Miliţiei” Principatului Ţării Româneşti, structură ce va deveni, ulterior, Spitalul Militar Central;
* 1851 – constituirea, la solicitarea comandantului spitalului, a primului serviciu permanent de gardă, în vederea asigurării asistenţei medicale în regim de urgenţă;
* 1853 – încredinţarea, de către domnul Ţării Româneşti Barbu Ştirbei, a conducerii spitalului doctorului de origine franceză Carol Davila. Acesta din urmă a elaborat primul regulament modern de funcţionare a Spitalului Militar, structurat pe asigurarea a două funcţii organice, respectiv, asistenţa medicală chirurgicală şi cea de medicină internă. Tot prin efortul său, se concretizează conceptul de infrastructură materială şi de suport logistic, prin dotarea serviciului medical pentru timp de pace, dar mai ales pentru război.
Promulgarea, prin Înaltul Decret nr. 1125/15 aprilie 1882, a ‘Legii pentru organizarea Serviciului Sanitar al Armatei, precum şi elaborarea ‘Instrucţiunilor pentru funcţionarea ambulanţelor’ şi a Deciziei relative la serviciul ambulanţelor în armată au creat cadrul normativ de funcţionare a serviciului sanitar militar, care era condus de o direcţie specializată din cadrul Ministerului de Război, conform arhiva.gov.ro.
În memoria medicilor, sanitarilor şi a surorilor voluntare care au salvat vieţi pe fronturile Primului Război Mondial a fost ridicat în Bucureşti, în anul 1932, Monumentul Eroilor Sanitari. Realizat de sculptorul italian Raffaello Romanelli, monumentul este amplasat în Piaţa Operei, în vecinătatea Operei Naţionale şi a Facultăţii de Medicină şi este înscris în Lista monumentelor istorice.