Un virolog de renume internațional, un cercetător și medic legist și un magistrat anti-mafie. În ordine, Giulio Tarro, Pasquale Mario Bacco și Angelo Giorgianni, ei sunt cei trei „eretici” din vremea Coronavirusului, cei care au înființat asociația, „L’Eretico”, cu care conduc o luptă împotriva guvernului și a felului în care a gestionat epidemia.Alături de ei, miercuri, în Camera Deputaților, se afla Comicost, comisia pentru apărarea libertăților constituționale cu sediul la Bergamo, reprezentată de Stefano Manera, medic, de avocatul Nino Filippo Moriggia și de profesorul Marco Mamone Capria de la Università degli studi din Perugia.„Vorbim despre asasinate de stat, chiar și premeditate, și vom demonstra asta”, spune Paquale Mario Bacco cu voce pătrunzătoare, cu ocazia ședinței de la Cameră. Bătălia se învârte în principal în jurul autopsiilor refuzate pacienților decedați din cauza Covid-19 și în jurul protocolului greșit urmat la terapie intensivă în perioada în care pandemia din Italia se afla la apogeu. „S-a comis un masacru de stat”, repetă Bacchus la telefon. Iar carantina „a fost complet greșită”.Titlul ședinței de miercuri din Parlament a fost: „Coronavirus: sănătate sau urgență democratică?”. Potrivit „ereticilor”, de fapt, în Italia a existat „o lovitură de stat. Ne-au limitat libertățile fundamentale, ne-au bulversat cu date care confundau și confundă simptomaticii și asimptomaticii. Toate acestea în așteptarea unui vaccin mesianic care nu servește niciunui scop, pentru că mutaţiile virusului sunt mult prea rapide”, reiterează Tarro, Bacchus și Giorgianni într-un comunicat de presă înaintea întâlnirii de trei zile de la Cameră, dorită cu tărie de Vittorio Sgarbi și Sara Cunial, şi unde îi asculta în primul rând Matteo Salvini. Miercuri, la Cameră, împreună cu Ereticii s-au aflat şi reprezentanţi ai Comicost, iar intervenția doctorului Manera, anestezist și resuscitator care a lucrat oferindu-se voluntar la spitalul „Papa Giovanni al XXIII-lea” din Bergamo, în plină urgență pandemică, a fost importantă. „În acele zile, informațiile care ne soseau nouă, tuturor medicilor, erau neclare și extrem de confuze. Sentimentul comun era că se bâjbâie în întuneric, deoarece ne era foarte greu să înțelegem fiziopatologia bolii”, își amintește Manera. Apoi, în aprilie, o lecție online „care a urmat după o tură ucigătoare”, ţinută de profesorul Pier Luigi Viale din Bologna, l-a luminat pe medicul din Bergamo. „Profesorul definea magistral cele trei stadii clinice ale Covid-19 și punea o baza terapeutică logică și foarte clară pentru această boală. Aveam în sfârșit o veste bună care consta în faptul că tratamentele la domiciliu existau și că virusul nu era monstrul pe care îl credeam cu toţii. Cu toate acestea, în aceeaşi după-amiază, m-am gândit de ce lecția fusese făcută în surdină și de ce această informație esențială nu a fost divulgată tuturor medicilor, în special celor de bază”, a continuat Manera, care a decis, în acel moment, să dezvăluie informațiile profesorului Viale într-un interviu. Atunci, a continuat tânărul doctor, am început să ne întrebăm de ce au fost descurajate autopsiile, mai ales când s-a descoperit că Sars Cov 2 provoca tromboembolii pulmonare răspândite, care puteau fi evitate prin administrarea de heparină cu greutate moleculară mică. Mulți colegi s-au întrebat de ce nu au primit îndrumări, informații, indicații terapeutice cu privire la tratamentul pacienților la domiciliu. În data de 24 aprilie, împreună cu alți treizeci și doi de colegi, primul semnatar fiind Piero Sestili, profesor de farmacologie la Universitatea din Urbino, am lansat un apel ministrului Speranza, pentru a încuraja utilizarea dexametazonei în mediul non-spitalicesc cu scopul de a frâna cascada inflamatorie, furtuna de citokine (o reacție imună potențial fatală) reducând agravarea bolii și, în consecință, numărul de decese. Acest apel a rămas fără răspuns. Două luni mai târziu, Marea Britanie a anunțat lumii întregi că dexametazona poate juca un rol cheie în salvarea vieții. Pe 27 aprilie, am trimis un e-mail ordinului medical de care aparţineam, solicitându-i președintelui indicații terapeutice și în acelaşi timp m-am declarat disponibil să contribui la o posibilă masă de lucru cu scopul de a defini și a oferi colegilor noștri care lucrează în prima linie, date privind îngrijirea la domiciliu, numai că şi acest e-mail a rămas fără răspuns. Aceste apeluri au rămas nevăzute și nu au primit niciun răspuns. Sau, mai degrabă, a existat un răspuns, pentru că ordinul medicilor din care fac parte, a decis să inițieze proceduri disciplinare împotriva mea”.În realitate, potrivit lui Manera, faptul că exista o legătură între Covid-19 și tromboembolism, se știa chiar din februarie, când „am aflat direct de la cercetătorii din Wuhan că într-o prestigioasă revistă medicală fusese publicat un articol despre faptul că „parametrii anormali ai coagulării sunt asociaţi cu un prognostic nefavorabil la pacienții cu o nouă pneumonie Coronavirus, iar alte studii au arătat deja acest lucru. Am aflat că adevărata problemă clinică nu era pneumonia interstițială, ci tromboembolismul asociat cu aceasta. Am scos în evidenţă faptul că tratarea chiar de la început a inflamației și, prin urmare, a trombozei, ar fi putut salva multe vieți omenești, lucru pe care, în schimb, nu l-au făcut”.Rezumând, potrivit ereticilor, chiar de la începutul lunii februarie, existau o mulțime de informații despre terapiile potrivite pentru a fi adoptate, însă nimeni nu a dorit să le urmeze și protocolul OMS nu le-a luat în considerare. „Eventuala premeditare constă în faptul că Guvernul nu a ascultat alte voci decât cele protocolare, nu i-a ascultat pe cei care au spus să nu se introducă cu o anumită presiune oxigen pur în plămâni. Am văzut acei plămâni la autopsii, erau complet arşi la bază”, a reiterat Bacchus.În cele din urmă, care ar fi bazele ştiinţifice în baza cărora s-a decis carantina? Se întreabă, la finalul întâlnirii, cercetătorul Mamone Capria: „Lucrările așa-numitelor comisii restrânse nu au fost făcute publice cetățenilor. Secretul procesului-verbal al CTS (comitetul tehnico-științific) a fost păstrat de Guvern, în ciuda cererilor de acces din mai multe părți. Gândiți-vă că doar cu câteva zile în urmă, fundația Einaudi a câștigat apelul către Tar din Lazio pentru a avea acces generalizat la documentație”, ceea ce înseamnă că nu a existat o dezbatere între oamenii de știință, ci o cercetare în spatele ușilor închise care, potrivit lui Mamone Capria, „pune în pericol grav integritatea științei și protejarea intereselor cetățenilor”.
Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Discussion about this post