Două avioane Lancer B-1B de la unitatea 28th Bomb Wing a forțelor aeriene ale SUA, staționată la Baza Forțelor Aeriene Ellsworth, Dakota de Sud, au efectuat pentru prima dată un zbor alături de avioane ucrainene Flanker Su-27 și Fulcrum MiG-29, săptămâna trecută, peste Marea Neagră, scrie Business Insider.
În același timp, bombardierele (purtătoare) de rachete cu rază lungă de acțiune s-au antrenat și în lansarea de rachete de croazieră anti-navă, cunoscute ca LRASM, au declarat luni oficiali ai Forțelor Aeriene americane de la comandamentul Europa-Africa.
„Apariția competitorilor similari și tensiunile crescute între NATO și adversarii noștri au readus capabilitatea anti-navă în prim-planul misiunii de război anti-suprafață pentru echipajele de bombardiere”, a declarat locotenentul Timothy Albrecht, de la Centrul 603 de Operațiuni Aeriene al USAFE.
„Racheta LRASM joacă un rol esențial în asigurarea accesului naval al SUA pentru a opera atât în mediul oceanelor deschise, cât și în mediul de litoral, datorită capacității ei sporite de a discrimina între ținte la mare distanță”, a spus Albrecht, de asemenea planificator al misiunii unităţii de bombardiere. „Odată cu creșterea amenințărilor maritime și cu îmbunătățirea armelor destinate interzicerii accesului în zone de interes strategic, această rachetă de croazieră anti-navă nedetectabilă asigură un risc redus de a lovi resursele materiale, ea penetrând și distrugând sisteme inamice sofisticate de apărare aeriană”.
Oficialii au declarat recent pentru Military.com că practica desfășurării de rachete LRASM face parte dintr-o viziune mai amplă a Comandamentului Global Strike al Forțelor Aeriene: Ca parte a misiunii sale de „resetare” pentru flota B-1, serviciul nu face decât să scoată în evidenţă bombardierele sale supersonice, prin mai multe zboruri în întreaga lume, și totodată revine la obiceiul de a le pune să practice atacuri de precizie – în special în Pacific – semnalând o schimbare semnificativă, după anii de zboruri în misiuni de sprijin aerian în Orientul Mijlociu.
În timpul unui atac simulat, echipajele „aleg o țintă și apoi fac planificări ale misiunii și zboară printr-o zonă în care sunt capabile să țină acea țintă de risc la distanţă”, a precizat generalul Jim Dakinskins Jr., comandantul Forțelor Aeriene 8 și al Centrului de operațiuni comune Global Strike de la Baza Forțelor Aeriene Barksdale, Louisiana, într-un interviu acordat la începutul acestei luni.
Zborul peste Marea Neagră cu omologii ucraineni a inclus aparate KC-135 turcești, pe lângă aeronave din Polonia, România, Grecia și Macedonia de Nord, pentru misiunea strategică #BomberTaskForce de lungă durată, în toată Europa și în regiunea Mării Negre, a postat USAFE pe Tweeter.
Ultimele exerciții de integrare peste Europa de Est nu au trecut neobservate.
Luni, Ministerul rus al Apărării a observat o intensificare a activităţii NATO și a SUA în regiune, incluzând un avion B-1 care a tranzitat peste Marea Ohotsk pe 22 mai și aproape de Peninsula Kamceatka, luna trecută.
Generalul Serghei Rudskoi, șeful Direcției operaționale principale a Statului Major rus, a declarat că zborurile bombardierelor americane alături de partenerii NATO au „crescut brusc” în ultimele câteva săptămâni.
„Bombardierele strategice au zburat în aprilie # B1B de-a lungul Peninsulei Kamceatka, iar în mai, cinci astfel de zboruri au fost înregistrate”, a declarat Ministerul Apărării pe Twitter. Rudskoi a remarcat, de asemenea, primul zbor efectuat de avioanele B-1 peste Ucraina, fapt care a determinat ridicarea unor avioane Su-27 și Su-30SM ale forţelor aeriene ruse pentru a intercepta bombardierele.
Considerat încă un bombardier „strategic”, Lancer a fost inițial conceput ca un bombardier nuclear cu misiunea de a zbura la joasă altitudine, furișându-se în teritoriul inamic evitând radarele de tip sovietic de avertizare timpurie. Cu toate acestea, în conformitate cu Tratatul privind reducerea armelor strategice, bombardierul cândva nuclear a fost dezarmat de focoase.
Dawkins a spus că țările ar trebui să se aștepte la mai multe misiuni ale unităţii de bombardiere.
Zborurile mai scurte – cu două-trei bombardiere – nu sunt la fel ca o desfășurare și sunt, de asemenea, o parte a strategiei mai ample a Pentagonului de „angajare a forței dinamice” pentru unitățile militare, pentru a testa modul în care acestea se pot deplasa dintr-un loc în altul, a spus el.
„Semnalul trimis de un bombardier este mai puternic decât cel al unor avioane F-16 Fighting Falcon”, a spus Dawkins. „Este exact așa cum arată”.
Discussion about this post