(IN)SUFICIENTA DE SECURITATE SI APARARE A ROMANIEI
Partea I.
Romania, mai ales de la Marea Unire incoace, prin conducerea politico-militara a fost preocupata de apararea proprie, declarata generic Apararea Nationala. Evolutia istorica in contextul primei parti a sec. XX a demonstrat ca interesul pentru apararea nationala a fost adesea numai o dorinta in gandirea politica. Nu indeajuns ca Romania sa fie mult mai activa si cu rezultate notabile in arealele regionale supuse presiunilor geopolitice premergatoare celui de-al doilea razboi mondial.
Pe teatrul european de actiuni militare de est ale razboiului mondial, numai inaltul profesionalism al cadrelor militare si eroismul ostasului roman au facut posibile victorii nationale, suplinind astfel carentele unei politici nationale de aparare sub aspect material si de inzestrare din deceniile interbelice.
In perioada Razboiului Rece, prin politica nationalista si mari sacrificii in plan social s-a realizat un Sistem de Aparare Nationala in folosul Romaniei si pentru participarea militara onoranta la Tratatul de la Varsovia.
Asadar, tema abordata are ca temei o bogata si contradictorie traditie romaneasca, mai mult bazata pe un irationalism inoportun al deciziei politice in spectrul apararii nationale. Acum in Romania este necesar sa se remedieze multe neajunsuri ce rezulta din ignorarea unor cerinte nationale si exigente euroatlantice/europene, pentru a se continua intr-o suficienta rationala de securitate si aparare. Dar nu numai aceasta!
In zilele noastre statele europene au sporit grija fata de securitatea si apararea nationala, cu luarea in calcul a fondului si efectelor crizei multisistemice provocate de Pandemia coronavirusului. Mai mult decat atat, procesele si factorii galopanti ai globalizarii-progresiste obliga pe toti politicienii si militarii constienti de importanta deciziei strategice nationale la viziuni de securitate si aparare, care sa le garanteze statelor existenta viitoare.
In discursul politic rational, perspectiv si prospectiv s-a apreciat cu mult temei ca acum Romania este intr-o grava insuficienta de securitate si aparare. Chiar daca integrarea in NATO, UE si Parteneriatele, la care am aderat sau pe care le-am negociat, ne obliga la responsabilitati pe masura si superioare in sectoarele reunite de securitate si respectiv de aparare.
In plan cantitativ insuficienta de securitate si aparare este usor vizibila prin faptul ca partea materiala a sistemului national de securitate si aparare al Romaniei este dezechilibrata, invechita, insuficienta, ineficienta si slab cuprinsa in capabilitati operational-actionale. Ea nu poate asigura si garanta participarea la efortul pe care protejarea interesului national il cere. Satisfacerea cu putine capabilitati (structuri actionale gata de orice misiune permanent) numai pentru interventii de pace si securitate internationala (sub comanda straina) inseamna foarte putin si produce dezechilibru in ansamblul fortelor si infrastructurilor de securitate si aparare pentru Romania.
Insuficienta analizata apare si mai grav in aspectul: ceea ce exista nu satisface calitativ cerintele moderne de securitate si aparare nationala, colectiva, comuna si parteneriala. Vorbim despre acelasi sistem national al carei structuralitate si functionalitate sunt putin rezistente la actiunea factorilor de insecuritate interni si externi. Deopotriva, fara suficienta rezilienta dupa receptarea sau contactul cu actiunile puternice ale razboiului hibrid. In cea mai mare parte, acestea sunt permanent focalizate pe actul de conducere, pe profesionalizarea personalului si operationalizarea tehnicii de lupta, incercand astfel intarzierea sau zadarnicirea componentei operationale a misiunilor.
Securitatea si apararea Romaniei sunt doua concepte diferite, dar inlantuite prin elemente comune si de lagatura puternice. Insuficienta fiecareia in parte este mai usor de remediat, dar insuficienta lor impreuna poate conduce la diminuarea drastica posibila pana la abandonarea interesului national de securitate si aparare.
Supuse practicii militare, cu forme diversificate si rafinate de razboi neconventional (fara violenta armata), securitatea si apararea nationala cu nivele de insuficienta, individual si asociate ,nu pot atinge pragul unei utilitati si necesitati pentru Romania. Asa se justifica uimirea si nedumerirea specialistilor in domeniile existentiale ale Neamului Romanesc, exprimate condensat in aprecierea retorica: securitatea si apararea nationala…, cu iz de tradare?!
Faptul ca beneficiem de umbrele suprapuse de scuritate: colectiva (NATO), comunna(UE), parteneriala (SUA, alte state) poate constitui numai partea necesara a conditiei, prin afirmarea descurajarii unor factori de insecuritate externa. Malitiosii si carcotasii puterii spun ca de fapt sunt numai niste umbre de Securitate, nu si umbrele.
Partea de suficienta, prin participare/dislocare de forte din afara pe teritoriul tarii, devine o chestiune de timp (cateva zile), ceea ce poate insemna inoportunitate fata de o actiune adversa prin surprindere.
Prezenta permanenta in baze militare straine a unor componente active pentru securitate si aparare pe teritoriul romanesc poate constitui o garantie sigura, dar poate genera si vulnerabilitati pe care un adversar sa le speculeze in forme de confruntare atipica.
In conditiile acestei realitati interne si externe privind insuficienta securitatii si apararii Romaniei se impune ca prin continutul noii Strategii Nationale de Securitate si Aparare (sau ce denumire va purta) sa se faca politic si o optiune explicita in legatura cu corelatia securitate-aparare nationala.
O solutie ar putea fi aderarea deplina la principiul latin “si vis pacem, para bellum”, adica pentru a fi pace pregarteste-te de razboi. Pentru aceasta intra in joc criterii, precum: economico-financiar al confruntarilor multiple, identificarea naturii si fortei adversarului, modalitatea de implicare a aliatilor si partenerilor, optiunea de efort si sacrificiu a populatiei etc. Starea de pace, numai cu cheltuieli mari in aceasta privinta va asigura in principal conditiile operationalizarii apararii armate a tarii, care poate avea ca avangarda actionala forme de securitate moderna. O optiune pentru aceasta solutie presupune ratiuni si rationamente politico-strategice superioare si justificate, planuri si programe temeinic elaborate si cu pricepere aplicate.
O alta solutie poate fi recomandata ca parafrazare a principiului latin, care sa devina “si vis not bellum, para pacem”, ceea ce presupune sa eviti razboiul, avand o grija deosebita pentru pace. Si in aceasta situatie apar criterii discutabile, dar care tin de o politica inteleapta, de recunoasterea si participarea internationala, de o economie cu productie de aparare, democratie autentica, respectarea obligatiilor integrarii colective, comune si parteneriale etc. Fondul principal al preocuparilor vor fi focalizate pe securitatea nationala ca factor principal al relatiilor politicii interne si externe romanesti, apararea nationala fiind ultima optiune politica in situatii regionale complexe.
Insuficienta actuala pentru diminuare cat mai rapida, reclama, asadar, o preocupare asidua politico-militara a factorilor deciziei strategice privind Securitatea si Apararea Romaniei, exprimata explicit intr-o Doctrina de Securitate si Aparare. Pentru viitor este nevoie ca optiune politica definitiva, nicidecum conjuncturala ,cu valoare juridica, pentru a corespunde in primul rand specificitatilor interesului national si apoi sa ofere conexiunile necesare integrarii euroatlantice si europene existente, dar si onorarii parteneriatelor strategice. Este o chestiune de specialisti, amatorismul Executivului poate crea sau adanci neajunsurile existente favorizand actiuni ostile si dusmanoase interne si externe focalizate pe vulnerabilitatile existente sau nou create.
Ca element cu valoare de Program operational pentru Securitatea si Apararea Nationala, prin Institutia prezidentiala, avizul CSAT si dezbatere parlamentara sa se puna la dispozitia Guvernului Romaniei o Strategie nationala in domeniu, care sa stea la baza planurilor si programelor de transpunere si realizare in practica a infrastructurii operational-actionale de securitate si aparare echilibrata si suficienta, pentru garantarea starii de normalitate politico-economico-sociala, cultural-educativa si etnico-religioasa.
Insuficienta de securitate si aparare a Romaniei, intr-o prima etapa se poate ameliora prin optiunea pentru o securitate moderna cu prioritate, ca adevarat avanpost al apararii nationale si bazata pe rationalitate, viziune si reactie oportuna. Pentru aceasta, factorul politico-militar romanesc sa elaboreze si sa aplice (nu numai sa afirme) cu pricepere preocupari fireasti, justificate in constiinta nationala pe lantul logico-ideatic al reconstructiei si dezvoltarii sectoriale, al unei permanente actualizari, adaptari si inovari procedural-actionale, pe baza de doctrina/optiune politica (cu specificul romanesc in context euroatlantic, european si partenerial), prin politici/rezolvari conceptuale (in spiritul interesului national de securitate), coordonate printr-o strategie nationala de securitate (cu valoare normativ-operationala pentru sectorul de securitate romanesc), cu aplicare de planuri si programe de pregatire, cooperare internationala, inzestrare, in totalitate concepute si propuse de conducerea strategica romaneasca etc.
Perenitatea neamului, natiunii si statului romanesc in materie de securitate si aparare va fi determinata de tripticu l (sistem cu trei elemente interconditionate): securitate prioritara si aparare prin noi insine (suficienta operational-actionala), securitate nationala si aparare integrate (aport NATO si UE) si securitate si aparare parteneriala (deschisa oricarei negocieri posibile si favorabile).
Partea a-II-a.
Acum preocuparile politico-militare trebuie indreptate catre suficienta de securitate si aparare a Romaniei, pe care dorim sa o prezentam destul de explicativ. In continuare, punctual nostru de vedere va fi dirijat in legatura cu caracteristicile care dau fizionomie si continut suficientei securitatii si apararii nationale, dar integrate in cerintele si exigentele euroatlantice si europene.
Actualele conditii complexe si dinamice ale mediului international de securitate impune urmarirea cu atentie si racordarea pe masura la prospectiva securitatii regionale si europene. Se vor avea in vedere factorii de (in)securitate regionala, tendintele de evolutie ale securitatii in diferite areale din estul si sud-estul Europei si posibilitatea aparitiei unei noi paradigme de securitate si aparare.
Cele prezentate mai sus nu pot fi realizate cu prioritate pentru securitatea Romaniei decat printr-un grad cat mai mare de modernitate. Cu respectarea trecutului, prezentului si cu atat mai mult a viitorului in domeniu, cu aplicarea unui management strategic superior, cu afirmarea si dezvoltarea spiritului romanesc, dezvoltat euroatlantic si european, cu valorificarea mai mult a rezultatelor stiintifice si inovarilor practice si cu o permanenta viziune asupra securitatii regionale, toate dand garantia succesului.
Acum si in perspectiva relatiilor internationale se impune eliminarea rapida a insuficientei generate in timp cu inconstienta si nepriceperea in plan politico-militar. Securitatea si apararea Romaniei trebuie sa fie afirmate si demonstrate de factorii puterii ca mereu moderne. Prin mijloace adecvate sa fie racordata la tot ceea ce este novativ, ca rezultate din dezvoltarea ei practica politico-militara proprie si nu numai.
Totodata, sa fie si permanent racordata, ca functionalitate dinamica pe teritoriul national, viziunii proprii romanesti in mediul politic al relatiilor regionale si europene. Numai in felul acesta modernitatea analizata va putea fi exprimata cel mai evident prin patrunderea in toate dimensiinile securitatii si apararii nationale, fiind prezentata de fiecare data ca necesitate in toate domeniile vietii societale, altfel spus este si trebuie sa fie peste tot.
Este regretabil ca factorul politico-militar al puterii nationale nu a constatat in ultimii ani ca securitatea si apararea Romaniei nu respecta unele cerinte si exigente de baza ale modernitatii euroatlantice si europene, fapt pentru care exprimam o critica vehement: in contextul actual nu prezinta suficiente garantii perspective rationale pentru tara si Neamul Romanesc.
Puterea politica actuala este obligata constitutional sa armonizeze toate componentele/dimensiunile securitatii si apararii Romaniei, pentru a putea face fata cu succes convergentei geoeconomice, geopolitice si geostrategice a factorilor de insecuritate externi si interni, cu o prezenta tot mai activa, diversificata si sofisticata in actiuni hibride omnidirectionale si de permanenta.
In felul acesta, puterea executiva si componenta militara a acesteia sa manifeste vointa politica pentru a se atinge cerinta ca Romania sa devina in primul rand producator si model de securitate moderna in intreg arealul carpato-danubiano-pontic, cu exprimarea si sustinerea unor caracteristici de integrare regionala. Se va aprecia ca toate acestea vor deveni un garant al securitatii europene si euroatlantice, asigurand mai ferm si cadrul participarii nationale active la securitatea parteneriala in context international.
Actualul Executiv nu a sesizat (nu a vrut, nu a putut, nu s-a incumetat) sa prezinte in raporturile prezentate anual contrastul izbitor intre dimensiunea militara a securitatii proprii, ca pavaza pentru actiunea factorilor de insecuritate exteriori si interiori si celelalte componente/domenii ale securitatii Romaniei, cu responsabilitati preponderent interne. Partidul Neamul Romanesc se pronunta si afirma ca lichidarea acestei reale si periculoase probleme de insecuritate are rezolvarea in expresia “este nevoie de alcineva, de altceva ori altfel” cu luarea in consideratie a dinamicii actualului mediului intern de securitate.
Recomandam politicienilor si militarilor patrioti ca cerinta de modernitate cere si alte cateva caracteristici, precum multidimensionalitatea in continut si structura (cu noi dimensiuni, componente, domenii, sectoare integrate si integratoare), comprehensivitatea in organizare si actiune (pe baza de ratiune si vointa politica, management rational, resurse suficiente, capacitate si capabilitati actionale) si complexitatea ca stare controlata (armonie, oportunitate, adaptare) in toate domeniile vietii societale.
Un factor politico-militar competent si interesat aflat la putere poate fi capacitat prin presiuni democratice pentru realizarea esalonata dar sigura a caracteristicilor prezentate mai sus, adaugand securitatii nationale si vizibilitatea de “smart security”, prin principii de operativitate continua, robustete actionala, structuralitate mereu adaptabila si prin potentialitati si capabilitati multiactionale pregatite la nivel de competent si eficienta pentru misiuni specifice.
Extinzand analiza pentru Romania afirmam ca Sistemul national de securitate si aparare se va dovedi modern daca poate sa se afirme si comporta o flexibilitate si maleabilitate in plan economico-societal, ceea ce presupune putine vulnerabilitati. La aceasta se adauga si o capacitate buna in ceea ce priveste rezistența la solicitare in orice domeniu, o rezilienta acceptabila la socul actiunilor razboiului hibrid și o adaptare operational-actionala la evolutiile si viziunile de securitate regionala si europeana.
Recomandam factorului puterii politico-militare ca este cazul sa doreasca, sa analizeze si sa se exprime public in legatura cu cateva cazuri socante din panoplia evenimentelor greu de inteles si acceptat petrecute la noi.
Totusi, dorim sa aratam cu regret ca in Romania reala suportul economic al securitatii si apararii nationale este drastic si subiectiv diminuat. Aceasta rezulta din ponderea extrem de redusa a capitalului romanesc in economia asa-zis romaneasca, bazata pe resurse, active si parghii strategice de sorginte multinationala, economie care beneficiaza de stare de securitate intretinuta de elemente actionale romanesti.
In cadrul sistemului national de securitate si aparare, sectorul militar are un grad sporit de precaritate in tot continutul si functionalitatea lui: organizationala (fragmentat/spart), al dotarii si inzestrarii (putine si cu prea multa uzura morala la mijloacele de actiune), al managementului integrat (exercitarea modesta a functiei informatii-comanda-control), al surselor si resurselor (mai ales umane) etc., toate cu influente ingrijoratoare. La un loc reduc gradul de operativitate si eficienta actionala ale categoriilor de forțe armate in ansamblu. Rezolvarea pentru ameliorarea intr-o oarecare masura nu poate fi alta decat crearea de capabilitati actionale distincte de securitate si de asemenea, capabilitati pentru aparare. Unele dintre ele ar deveni chiar investitii publice de infrastructura cu un impact strategic asupra securitatii nationale si nu numai.
Mai putem enumera si alte aspecte ale insuficientei analizate .Adaugam pentru conducerea politico-militara actuala sugestia de masuri, activitati si actiuni de coordonare mai precise, ca elaborare si directionate cu prioritate pe obiective necesare pentru o mai buna valorificare a resurselor alocate .In acest sens apare si oportunitatea dezvoltarii mai mult a domeniului cercetarii si inovarii tehnologice, pentru eliminarea treptata a obsesiei achizitiilor din strainatate pentru inzestrarea fortelor, pana acum ca o concesie politica si afacere cu interese de grup.
Dupa anul de gratie 1990, s-au achizitionat pentru Fortele Armate ale Romaniei tehnica de lupta si materiale de zeci de miliarde de lei, insa fara ca beneficiarul strain al exportului militar sa suporte obligatiile Legii offset-ului.
Problema de mai sus nu este singulara. Se ingemaneaza cu o foarte scazuta preocupare politico-militara pentru cooperarea si coordonarea sectorului militar national cu Departamentul R&D (cercetare și dezvoltare ) al UE, pentru alocarea de resurse necesare dezvoltarii inovației tehnice si tehnologice cu implicatii asupra interoperabilitatii structurilor de forte.
Cu asa mari, complexe si diverse misiuni si sarcini, pe care le presupune securitatea si apararea Romaniei in context euroatlantic, european si partenerial, au aparut la diferite nivele operational-actionale si de management suprapuneri și duplicări in domeniul militar cu afectarea interesului military .Efectele s-au vazut ulterior in detrimental concentrarii asupra unor noi priorități de securitate si apărare, cum ar fi protectia cibernetică, protectia sanitara, confruntarea informationala, calitatea vietii etc.
Dar un aspect cu cele mai mari implicatii in generarea insuficientei de securitate si aparare este acela ca in Strategiile de securitate si aparare puse pe rol de Executiv pana acum, care ar fi trebuit sa aiba valoare de document si directiva oficiala ale Statului Roman, nu au cuprins referiri concrete si directionale ori punctiforme pentru dezvoltarea economico-sociala, cu industria nationala de aparare, ca o parte a fundamentului tehnic si tehnologic al securitatii si apararii nationale. In loc de beneficii economice, eliminarea si distrugerea industriei nationale de aparare a creat si creaza tot mai amplificat aspecte nedorite si in loc de factor de securitate a adancit si mai mult insuficienta analizata.
In incheiere, dorim sa retinem atentia factorului politico-militar si strategic si tuturor politicienilor patrioti cu remarca: mediul international de securitate al acestor prime decenii ale secolului XXI nu este si nu va fi mai puțin periculos decât provocarile din secolul trecut, iar Romania trebuie să fie pregătită pentru aceasta.
Am afirmat, destul de nuantat si suficient analitic, fara agresiuni lingvistice pe institutii si oameni politici sau cu responsabilitati militare, ca România a trăit pana astazi într-o iresponsabilitate politico-militară, care as prefer sa nu tina nici de patologie, nici de altceva mai periculos decat incompetenta, nepasarea, rea vointa si rea credinta detinatorilor de putere.
Suntem printe putinele tari din Europa si nu numai, care am desfiintat si chiar distrus , cu “hai rup! politic”, capacitatea proprie de productie pentru nevoile militare si nu numai de securitate si apărare. Greseala facuta apartine factorului de decizie politico-militara si strategica, apreciind ca accesul in NATO, ca și rampa de lansare pentru admiterea în UE, poate reprezenta ulterior suficienta necesara pentru securitate si aparare. Dar s-au inselat amernic si numeni nu spune nimic.
Asteptarile Neamului Romanesc dupa 15 ani de democratie si libertate aproape de saturatie sunt dezamagitoare, sistemul national de securitate si aparare este intr-o grava insuficienta si dominat de contradictii, in care sectorul Armatei Române este cel mai afectat, cu toate carpelile reprezentate de achizitiile de tehnica din Occident, care laolaltă cu doctrina militară națională mai mult declarativa nu a generat o practica militara strategica pe masura.
Acum la un pas de un sfarsit catastrofic, mai ramane o farama de speranta la NATO, cu un Concept Strategic ce zburda prin Orientul Mijlociu. Aceasta speranta completata prin asociere cu prezenta parteneriala americana in baze militare situate pe teritoriul romanesc conteaza oarecum in balanta de securitate nationala si regionala.
Durerea romaneasca apare ca urmare a neputintei celor ce incadreaza cu fala politica puterile statului de drept, care au format constient ori inconstient, dar cu continuitate si perseverenta diabolica o cîrdășie a distrugerii impreuna cu conducerea militara a Armatei Romaniei. Au blocat, lichidat sau distrus pur si simplu structurile organizationale militare consacrate, diminuandu-le pana la limita critica efectivele, au exagerat cu participarea la angajamente de securitate si pace internationale, lasandu-ne fara suportul industriei de aparare și fara o vizibilitate marita a specificitatii nationale in Strategia de securitate si aparare a Romaniei.
Ultima dintre relele mai sus prezentate trebuie sa devina o cerinta cu valoare de Plan național de securitate si apărare la nivel regional, care sa se bazeze initial pe capacitatea internă de a ne opune oricarei incercari de intimidare sau agresiune (ne)conventionala si astfel macar sa atragem atentia si eventual să punem pe gînduri un dusman, dupa expresia populara; ”mor cu el de gat”.
Pentru aceasta este nevoie de o coordonare planificata între MApN și celelalte structuri de securitate (MAI, Servicii, administratii), armonizata in CSAT, pentru a se stabili cu prioritate prin Lege organica structurile militare destinate în exclusivitate apărării naționale, capabilitățile destinate misiunilor în teatre de operații externe, sub comandă străină, ponderea partii din bugetul armatei destinat pentru îndeplinirea obiectivelor naționale și focalizarea investitiilor pentru dezvoltarea si perfectionarea caracteristicii de operabilitate actionala.
Gl. (r) prof. univ. dr. Constantin Onisor
Membru corespondent al AOS-R
Secretar general Partidul Neamul Romanesc
Discussion about this post