DESPRE TRADARE, … SA STIM SI NOI! (partea I)
Romania in ultimii treizeci de ani a parcurs o perioada grea. Prea multe determinari si presiuni externe, existenta cotidiana cu lipsuri si incertitudini interne, situatii si imprejurari regionale complexe si periculoase, continuitate controlata si discontinuitate in dezvoltarea pe multiple planuri existentiale etc. In astfel de circumstante tara noastra a devenit locul convergentei confruntarilor de interese geo/economice/politice/strategice straine pentru o atractiva sursa de castiguri mari si garantate altor state europene si cateva multinationale din Lumea intreaga. Mai pe scurt, ca sa citez un celebru economist patriot roman, “a dobandit statut de colonie moderna”.
Aceste realitati, desfasurate succesiv asupra noastra, nasc de la sine si firesc intrebarea: ce factor intern de natura politica, cu o asa mare putere distructiva a facut posibila si a generat o periculoasa stare de distrugere a Romaniei, de decadere si eludare a Natiunii Romane si o diminuare a etnicitatii Neamului Romanesc, pana in momentul de fata?
Consultand si documentandu-ne in diferite medii cu surse stiintifice, politice, civice si ale opiniei publice inca rationale, am putut concluziona ca tradarea nationala a reprezentat si reprezinta cel mai nociv si devastator fenomen al relatiilor multifunctionale interumane si interinstitutionale interne si externe. Aceasta a avut la baza si ca factori favorizanti coruptia endemica, nepasarea caracteriala si incompetenta liderilor si politicienilor din conducerea comunitatilor, institutiilor statului, agentilor economici si puterii cu interese personale ascunse si potrivnice sau pentru interesele altora.
Tradarea si la noi s-a produs incepand cu cel mai inalt nivel national, mai ales spre partea superioara a managementului cu responsabilitati strategice, in forme diverse si rafinate de relationare interumana, interinstitutionala si internationala, in domenii vitale ale existentei romanesti si manifestata cu continuitate patologica si putin supusa unei jurisprudente nationale exigente si preocupate.
Se vorbeste foarte mult si se spun multe despre tradare si de aceea este de dorit o cat mai consistenta cunoastere a acesteia de catre toti cetatenii. A devenit o cerinta patriotica, civica, umana si spirituala pentru fiecare dintre noi. Ne-a determinat sa ne angajam intr-o documentare obiectiva in legatura cu fenomenul tradarii nationale. Numai pe acest temei sa informam Neamul Romanesc si nu numai, pentru a se intelege, dincolo de o simpla si directa perceptie, multe dintre cele petrecute si cel mai adesea de neinteles in ultimele decenii. Este nevoie de cunoasterea publica si cu explicatii a tradarilor nationale succesive de la noi, pentru judecarea celor intamplate, chiar si mai tarziu. Vom putea atinge telul propus pentru linistea romanilor, daca la inceput explicam pe intelesul tuturor ce inseamna tradarea in general si tradarea nationala in special.
Tema abordata se refera strict la realitatea politico-economico-sociala romaneasca, avand in analiza sistemica oameni politici, oameni de afaceri, personalitati cu responsabilitati in managementul strategic ierarhic national, incercand sa decriptam activitati, actiuni, aspecte, decizii si practici, care s-au întâmplat mai putin justificat ca de obicei și fortat inevitabile.
In felul acesta, „figurile”si „personajele” care se pot regasi ori vor fi identificate in ceea ce vom afirma, devin cu incontestabila usurinta “adevarate embleme”, adica reprezentanti-exponenți ai concepului de tradare in toate domeniile si formele. Este cunoscut déjà cu certitudine ca pot fi multi si diversi cei implicati si vor reprezenta si completa mai multe fețe ale aceluiași concept. Nu vom da nume, nu vom prezenta studii de caz, nu va vom aminti ceea ce dumneavoastra nu ati uitat usor dintre cele intamplate in domeniile tradarii nationale ,dar va sugeram principiul dovedit util si justificat -“orice asemanare cu un caz de la noi poate fi o intamplare, pentru ca nimic nu este intamplator.”
Ca model de actiune umana vehement infierata, tradarea este rezultatul unei optiuni, pe care au făcut-o candva, la un moment dat, cedand unei porniri mai mult ori mai putin instinctuale sau, dimpotrivă, fiind rezultatul unei gandiri diabolice generatoare de un plan îndelung studiat si elaborat.
Daca ne intrebam: de ce trădăm? Raspunsul apare in mai multe forme: pentru că nu am putut să stapanim ambitiile, dorințele, interesele, instinctele etc.; așa am crezut de cuviință pentru a ma revansa; au fost premise si conditii favorabile; asa mi s-a cerut…etc. Dar totul face parte din viața personala a fiecaruia, corespunde gandirii personale si in consecinta raman unicii vinovați de cele facute si fata de ce ni se poate intâmpla, asumămdu-si de fiecare data comportamentul si atitudinea. Ne referim la constientizarea si transferul de tradare nationala la nivelul deciziei strategice cu efecte resimtite in plan economico-social, fara a gasi explicatii pertinente si convingatoare.
Ne propunem intr-o maniera convingatoare si serioasa sa incepem cu a defini conceptul de tradare.Toate sursele de documentare folosite ne prezinta o multitudine de fatete total vizibile ale tradarii, fiecare cu diferite forme de exprimare si cu cateva nuantari:
-un comportament/atitudine/gest care contravine unei relatii de normalitate recunoscuta si acceptata, cum ar fi: inselarea în mod voit și perfid a încrederii; săvârșirea de acte potrivnice unei normalitati; pactizarea cu adversarul; neloialitate față de o persoana sau fata de un principiu; abatere de la o conduita angajant acceptata; manifestarea inconsecvenței față de o activitate/acțiune importanta, fata de o idée benefica pentru normalitate; savarsirea de infidelitate; practica managerial-institutionala de la noi ofera cu prisosinta suficiente exemple pe care le-am simtit cu totii;
-invocarea de disfunctii fizice sau psihice in comportament, producand dificultati sau disfunctionalitati operational-actionale; multe personae cu responsabilitati au gasit o salvare/refugiu in a-si crea artificial disfunctii in exercitiul atributiilor si mai grav al responsabilitatilor; prea multi in incapacitate fizica si psihica s-au sustras deciziei oportune si de dorit benefice, creind consecinte de multe ori grave;
-a comunica in mod ascuns sau tainuit, dand pe față sau de gol aspecte, elemente, actiuni mai putin publice si in conditii de inoportunitate; sunt suficiente demnitati-lideri si personalitati cu responsabilitati inalte care uneori se trezesc vorbind sau “ scapa porumbelul”;
-nesocotirea/confundarea cu premeditare a interesului national sau de grup in favoarea unor interese personale; fara a fi malitiosi, dar majoritatea rezolvarilor institutionale in aceasta perioada si la toate nivelele pot fi apreciate in spiritul celor exprimate mai sus.
Din realitatea romaneasca am descifrat ca poti sa tradezi intr-o gama larga. De la o persoana careia ia-i garantat/promis un sprijin veșnic (intrajutorare, colaborare, iubire, prietenie etc), pana la instrainarea/negarea unei idei, slabirea unei institutii de marca in trecut, invrajbirea unor comunitati, ignorarea neamului, defaimarea natiunii sau negarea statului de drept. Tradarea cea mai simpla apare la politicienii si oamenii de afaceri, care in imprejurari necesar-favorabile promit “marea cu sarea”, pentru ca ulterior sa uite, sa neglijeze, sa diminueze ori sa inlature angajamentele luate public, acoperind acest lucru prin propaganda mincinoasa.
De fiecare data comportamentul/atitudinea/gestul autorului tradarii trebuie identificat si definit cu mesaje clar consemnate, facut cunoscut public atat cat este cazul, pentru a nu exista posibilitatea sa se sustraga. Tradatorul va fi supus obligatoriu judecatii legiuitorului si mai putin razbunarii populatiei intr-o maniera crestina – folosind pietre sau islamica de procedura specifica – “spanzuratoarea” sau sa-i “taiem beregata”.
Practica in domeniu analizata in evolutia societatii noastre ne arata ca orice fapta de tradare cunoscuta si data spre judecata poporului genereaza cu certitudine pedepse crunte, chiar inimaginabile ca violenta. Fiind crestini nu putem sa cerem si sa acceptam aplicarea Legii Talionului. Dar sa nu uitam din intelepciunea populara, unde se afirma intemeiat : ca “cine a tradat odata va mai trada”,”cine tradeaza va fi tradat”. Nici la aceste afirmatii nu este nevoie de a nominaliza prin exemplificari, deoarece fiecare aducem usor din memoria personala cazuri dintre cele mai convingatoare si greu de dat uitarii.
De maxima importanta apreciem a fi la noi implicarea serioasa si responsabila a justitiei pentru a se cunoaste de fiecare data cauzele, premisele, conditiile, circumstantele si efectele tradarii. Numai astfel se poate garanta descoperirea oportuna a tradarii, o judecata aspra, dar corecta, cu un ecou emotionant si educativ in randul populatiei, neamului si comunitatilor. Toate vor ajuta la crearea unei atitudini colective de infierare si mai ales un comportament dobandit adecvat pentru ceea ce este si va fi de facut in viitor.
In plan institutional, post-factum tradare se impune sa se dezvolte capacitatea si abilitatea de a continua cu mai multa atentie si prudenta, cu pastrarea memoriei trecutului (pentru a nu-l repeta), evitand pe cat posibil astfel tradarea in forma continuata. Cunoasterea mediului relational si lucrativ cu certitudine ne va dezvalui adevarul ca intr-un anturaj complex, cu vicii si coruptie se vor gasi cu certitudine personae, apropiați,”fideli” in exces au poate tăcuți si prefacuti, gata să tradeze in imprejurari interesate si conditii prielnice.
Trădarea a ramas una dintre comportamentele si atitudinile existente de când Lumea și cu care e este foarte greu, daca nu chiar imposibil să te lupți pentru eradicare. Recunoastem cu sinceritate ca fiecare am fost tradati, ca intr-o forma sau alta majoritatea oamenilor cu raspunderi au tradat, totul posibil la dimensiuni ce tin de propria educație, de cultură si mai ales de “experiența”.
Pentru societatea romaneasca trebuie sa se inteleaga bine, ca fiind o caracteristica a slăbiciunii omenești, tradarea devine o confruntare frecventa cu care poti avea de a face, mai ales in imprejurari când nu te aștepți. De aceea sa aplicam regula: daca nu prea putem face ceva de a preintampina sau evita tradarea, in schimb putem face mai mult pentru a depasi cu usurinta orice situatie neplacuta si efectele acesteia.
(partea II-a)
Pentru a intelege in contextul realitatii de la noi deciziile generatoare de situatii misterioase si confuze ale factorilor, care gestioneaza Romania si Neamul Romanesc, este necesar sa oferim cateva explicatii si in legatura cu actualul concept de tradare nationala. Simplist comentand este vorba de actul tradarii produs fata de interesul national cu componentele sale multiple (economic, politc, de securitate si aparare, cultural-spiritual, etnico-religios, ecologic, de sanatate publica etc.), indiferent de autorul, premisele, contextul si efectele acesteia.
La concret, in Codul Penal al Romaniei (partea speciala) se prevad doua infractiuni de tradare nationala, prin ajutarea inamicului si prin transmitere de informatii secrete de stat. In viziunea noastra cele doua modalitati se ingemaneaza si intrepatrund, una fiind frecvent premiza si conditie pentru cealalta in procesul tradarii nationale.
Prima speta de tradare nationala in siuatia de pace poate insemna si ajutarea directa ori indirecta a unui adversar/concurent, incalcandu-se criminal interesele nationale in diferite sau multiple domenii si planuri.
Aceasta se poate realiza prin cedarea/predarea de elemente vitale care sunt de interes strategic/major pentru tara, natiune si neam, acordarea de ajutor uman, material unui adversar sau concurent/partener strain (cu incalcarea valorilor fundamentale ale Natiunii Romane si Neamului Romanesc), trecerea de partea adversarului si desfasurarea de actiuni impotriva institutiilor statului roman (defavorizand astfel factorul autohton), lipsa sprijinului/sustinerii internationale a Romaniei ca membru intr-o structura de conducere multinationala ori internationala.
In cursul ultimilor decenii in multimedia nationala si internationala au fost prezentate multe cazuri ce se inscriu in criteriile de mai sus cu finalitati juridice despre care nepermis nu stim inca mare lucru,
A doua forma de tradare nationala are in vedere oferta de informatii secrete de stat unei puteri sau organizatii straine, cu subminarea grava a interesului national in toate formele lui de exprimare. Alaturam de asemenea procurarea si pastrarea de documente cu informatii secrete de stat de catre persoane, care nu au autoritatea accesului la acestea, desigur pentru a le folosi in relatii cu agenti/reprezentanti ai unei puteri sau organizatii straine interesate. Romania in cateva situatii tragice a fost zguduita si populatia uimita de cateva cazuri de tradare nationala in aceasta forma la diferite niveluri ale managementului strategic.
Rezulta cu destula claritate ca tradarea nationala devine in toate situatiile o neloialitate criminala, iar jurisprudenta de la noi o poate aprecia ca fiind inalta tradare nationala, ca infractiune de inalt nivel impotriva Statului Roman, Natiunii Romane si Neamului Romanesc. Am constatat din studii de specialitate de la noi si din strainatate ca s-a renuntat la conceptul de mica tradare, folosindu-se uzual numai conceptul de tradare nationala. Si noi credem, pe buna dreptate ca aceasta nu poate fi decat unica, nici mai inalta, nici mai mica, atat in starea de pace sau de razboi. Presa scrisa, audio sau video din tara noastra a consacrat conceptul unic de tradare nationala prezentand destul de pertinent sau partinitor cazuri cu ecou nelinistitor in randul cetatenilor.
În conditiile realitatilor mereu complexe si deosebit de dinamice din societatea romaneasca, tradarea nationala reprezintă un act de criminalitate, chiar un asasinat cu premeditare a unei(or) persoane/grup de persoane institutionalizate față de propriile autorități nationale de la nivelul cel mai inalt sau a unor institutii din cadrul puterilor statului fata de diferite structuri organizational-operationale si cetateni, indiferent in ce domenii functioneaza acestea sau sunt acestia.
Putem exemplifica: participarea activa, cu violenta împotriva sau la caderea guvernului țării (sunt exemple numeroase); forme diverse de a obtine informatii secrete de stat fata de institutiile de forta, echilibru si vitalitate ale statului (multe inca active cunoscute dar nederanjate), în favoarea unor interese si atu-uri personale sau pentru elemente străine; încercarea si chiar suprimarea de persoane cu demnitati inalte, care refuza subordonarea sau determinarea din afara (disparitii neelucidate si morti suspecte) s.a. Acestea pot oferi cele mai bune si tipice cazuri de înaltă trădare, la care se poate adauga si tradarea fata de garantarea drepturilor si libertatilor cetatenesti si religioase.
Un specific romanesc in domeniu, chiar daca nu mai suntem pe vremuri trecute, este tradarea nationala manifestata si interpretata ca fiind un colaborationism. In cazuri destul de frecvente au fost identificate, percepute si urmarite comportamente si atitudini in politica si in alte domenii de tradare a interesului national in forma continuata (colaborationism), pentru a favoriza presiuni si determinare din afara/straine sau din partea unor subiecti de drept instalati la noi in forme mascate, ca intr-o adevarata ocupatie politico-economico-sociala.
Asa se face ca acum s-a ajuns la o adevarata concurenta in domeniul tradarii nationale, justificandu-se cu prisosinta intelepciunea din relatiile politice si profesionale -“imi place tradarea, dar urasc pe tradatori”, neloialitatea fata de obligatiile impuse de institutii si profesie devnind o trasatura definitorie pentru globalistii-progresisti si pentru cei avizi de satisfacerea intereselor personale, ca si cum ar fi o ultima si cea din urma ocazie, ca apoi “dupa noi potopul”.
Intr-o analiza serioasa, tradarea nationala poate servi drept un parametru de evaluare/apreciere a starii de securitate nationala a Romaniei. Acceptand adevarul ca tradarea nationala exista din toate timpurile, fiind apreciata ca un act de sorginte criminala, josnic si injositor, de o gravitate deosebita, este absolut necesar sa identificam si sa definim un set de criterii de judecata ca practica, care sa ne convinga cu temeinicie, in cazul oricaror acte de tradare nationa, evidentiind si adevaratul lor caracter distructiv pentru a primi reactia de respingere si oprobriul public.
A fost necesara aprecierea de mai sus, deoarece Codul Penal (chiar in versiunea completata si imbunatatita), pentru aprecierea gravitatii actelor de tradare nationala, ofera un sistem relativ de criterii, cu aplicabilitate limitata in timp, neajunsuri pe care le apreciem ca sunt impuse cel mai mult de factorul politic cu tendintele de dominatie in domeniile vitale ale societatii.
Credem ca este nevoie de criterii in sistem ierarhic, cu analiza gravitatii si caracterului antisocial al actelor de tradare nationala, alaturi de prezentarea sanctiunilor, dar corespunzatoare in spiritul invataturilor moralei crestine. Numai asa acest Cod poate deveni impenetrabil fata de subiectivismul autorilor sub influenta politizarii in exces practicata de puterea executiva cu continuitate.
Fata de cele stiute public, stiute secret sau uitate, s-ar putea creiona un tablou intitulat: “Romania ca o fapta penala de tradare nationala” in care sa apara pe domenii, institutii, nivele manageriale, personalitati etc. actele ce configureaza fenomenul de tradare nationala. La fiecare dintre genuri si spete sa se faca precizari legate de nivelul crimei, imfamia, premeditarea si efectele combinate asupra statului, institutiilor, neamului, comunitatilor si cetatenilor.
In acest mod se poate vedea cu usurinta, distinct si chiar corelat formele tradarii nationale, dar mai ales tradarea de Patrie, colaborationismul, tradarea politica, tradarea economica, tradarea institutionala,”pactul cu diavolul”, tradarea binefacatorului, tradarea Neamului Romanesc, a comunitatilor si cetateanului etc.
Cele prezentate ne obliga sa ne alaturam activ la dezbaterile de idei referitoare la unele aspecte mai sensibile ale subiectului abordat. Suntem de aceeasi parere, ca indubitabil, tradarea ramane o crima cu premeditare, in principal de sorginte si determinare politica, remarcata în lungul istoriei, dar cu anumite specificitati nationale. Trădătorii nostri pot fi declarati eroi in alte state, cum la fel de bine trădătorii de ieri pot fi printre liderii de azi, iar trădătorii actuali pot fi chiar lideri zilelor de mâine. In felul acesta subscriem, sustinem si intarim afirmatiile in scris ale unui veritabil lucrator in serviciile de informatii.
Devine separator ca in cateva lucrari din strainatate si din tara despre Romania se afirma cu prea multa usurinta si insistenţă că in Neamul Romanesc trădarea a ajuns o profesie. Dar nu putem nega evident ca unele dintre reuşitele în planul vieţii politice de la noi se datoreaza unor persoane exponenţi-etnici a-i unor puteri si reprezentante străine, nu neapărat ostile, dar suficient de concurente, acaparatoare si potrivnice, ceea ce este tot o tradare pana la urma.
In lumea intelectuala circula cateva repere pe baza carora se intelege sau descifreaza actul tradarii nationale. Si noi afirmam ca suntem mai mult ori mai putin predispusi tradarii . De fiecare data aceasta este precedata şi/sau urmată de actiuni de manipulare in scopul de a acoperi realitatea conjucturala a tradarii nationale, incercandu-se minimalizarea celor mai vizibile si importante fatete ale efectelor actului criminal, toate alaturandu-se ca succes ori victorii intr-un război informaţional sau hibrid. Oare ampla si deosebit de activa propaganda bazata si pe fack-news asupra noastra ce tradari nationale ascund sau vor ascunde? Fiecare dintre Dv. va puteti oferi raspunsuri multumitoare dar si pline de ingrijorare.
In aceste forme de confruntare de esenta politica gasim conducatori de stat, de institutii, de partid, oameni politici, oameni de afaceri, intelectuali, jurnalisti, care pot forma o lista destul de mare, ce evidentiaza o apriga lupta intre diferiti beligeranti, organizati in retele de tradare formate din agenti alogeni si straini de tara si neam, cu utilizarea la maxim a violentelor specifice fiecarui domeniu de confruntare. Am descoperit astfel picanteria din multi-media ce ne umple cu naduf orele de libertate ale fiecaruia.
In cateva fraze am dorit sa prezentam ceea ce se afirma in mediile interne si externe. Că trăim cu totii într-o adevarata cultura a trădării de ţară. Nu suntem de acord cu o asemenea afirmatie. Acum, in Romania slabiciunile statului democratic, incompetenta institutional-functionala din societate, bogatiile tarii si precaritatea dezvoltarii economice si sociale, coruptia la cel mai inalt nivel, legate ca intr-un snop de determinarile si presiunile externe ale integrarii economico-politico-militare si parteneriale, toate orchestrate de inalti slujbasi incompetenti si apetenta pentru imbogatire a vechililor guvernamentali, dau colorit sumbru in tabloul “Romania ca o fapta penala prin tradare”
Gl. (r) prof. univ. dr. Constantin Onisor
Membru crrespondent AOS-R
Secretar general Partidul Neamul Romanesc
Nota redactiei: In episoadele urmatoare veti afla adevaruri cutremuratoare despre activitati clandestine si cum a fost vanduta Romania. Analize OSINT.
Discussion about this post