La 22 aprilie 1990, în Piaţa Aviatorilor din Bucureşti, PNŢCD a organizat un miting la care au participat 100.000 de manifestanţi. Liderii principalului partid de opoziţie au organizat manifestaţia ca răspuns la decizia FSN de a participa la primul scrutin electoral liber organizat în România după Revoluţia din 1989. O parte dintre manifestanţi au ocupat ulterior Piaţa Universităţii şi au rămas acolo până la 13 iunie, ziua când mii de mineri au fost aduşi în Capitală pentru a înăbuşi violent protestul anti-guvernamental.
„Golaniada“ sau Fenomentul Piaţa Universităţii, cum este cunoscut astăzi demersul civic, a durat 53 de zile, cu mii de oameni care au ieşit în stradă în fiecare seară. Este considerat cel mai amplu protest din istoria României şi cea mai mare manifestaţie anticomunistă din Europa de Est, după căderea Cortinei de Fier. Memorabil a rămas „Imnul golanilor“ al lui Cristian Paţurcă: Mai bine haimana, decât trădător Mai bine huligan, decât dictator Mai bine golan, decât activist Mai bine mort, decât comunist.
Perimetrul din preajma Pieței Universităţii a fost denumit „Zonă liberă de neo-comunism” sau „kilometrul zero” al expresiei democratice post-comuniste din România. Acest spaţiu a fost delimitat între clădirea Universităţii şi a Facultăţii de Arhitectură şi avea ca limite periferiale, intersecţia Universităţii – nod de circulaţie vital al oraşului şi Intercontinentalul – care exprima simbolic deschiderea europeană şi internaţională, linia fostei baricade din 21 Decembrie 1989, de la Universitate.
Revendicările demonstranţilor au fost grupate într-o declaraţie care a fost publicată/citită la 26 aprilie 1990. Una dintre principalele revendicări era Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara prin care se cerea ca foştilor activişti comunişti şi foştilor ofiţeri de Securitate să li se interzică dreptul la candidatură pentru trei legislaturi consecutive.
În acele zile, s-a redeschis şi balconul Universităţii, care va fi, din acel moment, tribuna expresiei anticomuniste a demonstraţiei. Pe 30 aprilie, o parte dintre protestatari a intrat în greva foamei, instalându-şi corturi pe spaţiul verde din faţa Teatrului Naţional. Au existat şi încercări de stabilire a unui dialog între reprezentanţii organizaţiilor prezente la proteste şi guvern, personalităţi publice precum Doina Cornea, Gabriel Liiceanu, Ana Blandiana, Octavian Paler au vorbit mulțimii din Piață.
„Imnul Golanilor”, interpretat de Cristi Paţurcă, a fost refrenul cel mai popular care se cânta în Piaţă. „Mai bine haimana, decât trădător, Mai bine golan, decât dictator, Mai bine huligan decât activist, Mai bine mort decât comunist!, se cânta în acele zile în Piaţa Universităţii, potrivit timpolis.ro
”Mai bine mort, decât comunist…!!”
Pe 27 mai 1990, o parte dintre organizaţiile care au coordonat protestele (Grupul Independent pentru Democraţie, Liga Studenţilor) s-au retras din Piaţă, în timp ce altele au rămas, alăturându-li-se celor aflaţi în greva foamei (Consiliul Naţional pentru Alianţa Poporului, Mişcarea Independentă, Asociaţia „16-21” Decembrie). În schimb, guvernarea ilesciană a etichetat evenimentele din Piaţa Universităţii ca fiind acţiunea unor „golani”, care au obiectivul de a destabiliza ţara. Pentru acest apelativ care a circulat în mediul public din ţară şi din afară la acea vreme, preşedintele Ion Iliescu şi-a cerut scuze ulterior.
Procuratura generală a cerut Ministerului de Interne, la 12 iunie, să se ia toate măsurile corespunzătoare pentru încetarea abuzurilor contra legalităţii comise în Piaţa Universităţii.
Manifestaţiile începute în Piaţa Univesităţii împotriva FSN şi a lui Ion Iliescu, la 22 aprilie, au durat 53 de zile. La 13 iunie, mitingurile de protest au fost reprimate de forţele de ordine, începând ceea ce se numeşte Mineriada din 13-15 iunie 1990.
Astfel, în dimineaţa zilei de 13 iunie, Poliţia a degajat din Piaţa Univesităţii ultimii grevişti ai foamei, recurgând şi la arestări. În jurul orei 9 dimineaţa, ca urmare scandării de lozinci anticomuniste şi antiprezidenţiale de către grupuri de manifestanţi, s-au făcut din nou arestări. În jurul prânzului, un grup de bărbaţi a pătruns în Institutul de Arhitectură unde erau adăpostiţi studenţi. Au urmat ciocniri între forţele de ordine şi manifestanţi, aceştia din urmă incendiind sediile Poliţiei, MAI, SRI şi ocupând sediul Televiziunii în seara aceleiaşi zile.
Pe 14 şi 15 iunie, minerii au intervenit în forță în Piața Universității. Manifestanţii au fost bătuţi de către mineri, iar forţele de ordine au făcut noi arestări. Înainte de plecarea minerilor din Bucureşti, Ion Iliescu le-a mulţumit acestora pentru restabilirea ordinii în Capitală.
„Golaniada“ a durat 53 de zile şi mii de oameni care au ieşit în fiecare seară în stradă. A fost cel mai amplu protest din istoria României şi cea mai mare manifestare anticomunistă din Europa de Est, după căderea Cortinei de Fier.
Discussion about this post